Un bărbat, care-şi căpătase faima de serios, tăcut şi foarte muncitor, obosit de suferinţă unor puternice dureri abdominale, decide să-l consulte pe vindecătorul la care mergeau toţi locuitorii acelui sat, ori de câte ori se confruntau cu o problemă cu adevărat serioasă.
Bătrânul Înţelept locuia pe una dintre crestele cele mai înalte ale muntelui, într-o cabană în faţa căreia era o mică fântână construită din pietre, aşezate în aşa fel încât făceau ca apa să emită un sunet relaxant, care le dădea tuturor celor care se apropiau senzaţia că sunt bine-veniţi.
Plin de încredere, ajuns în faţa uşii, bărbatul se pregătea să bată, dar până ca mâna lui să o atingă, uşa se deschide şi în pragul ei apare Bătrânul Înţelept, care amabil îi face semn să intre.
– Aşează-te! Zi-mi ce te aduce pe aici?
Omul începe să-i explice care îi erau durerile şi cât de inutile au fost medicamentele pe care le încercase până atunci.
Unde e localizată durerea?
Bărbatul îşi duce mâna în zona ficatului.
– În afară de durere ce alte simptome mai simţi.
– Uneori gura mi-e amară. Apetitul nu mai e acelaşi de dinainte. Şi mă simt obosit, fără energie.
– Buunn! Am înţeles!
Înţeleptul ia o pungă, o umple cu diferite plante, apoi zice:
– Vei fierbe un litru de apă cu o linguriţă din aceste ierburi. Vei bea câte o cană înainte de fiecare masă şi altă înainte să te culci. Vei face aceasta timp de 10 zile. Dar trebuie să te avertizez că binecuvântările acestor ierburi nu vor avea niciun efect dacă nu faci cealaltă parte...
– Adică?, întreabă omul nedumerit.
– Adică, răul tău este vechi. Ţi-ai rănit ficatul în mod repetat, l-ai obligat atât de mult timp să-ţi suporte toată amărăciunea. L-ai împovărat cu iritarea pe care ai refuzat să o exprimi. Eşti furios, fiule! Îi critici pe ceilalţi şi ceri de la ei ce nu îţi pot da. Aceasta te frustrează şi îţi răpeşte bucuria de a trăi. Simţi invidie şi eşti plin de tristeţe.
Fără să-şi dea seama, bărbatul izbucneşte într-un hohot de plâns.
– Simt că mor şi că nu am nicio şansă, grăieşte el printre lacrimi. Am fost un „om bun”, nu m-am certat cu nimeni, chiar dacă... chiar dacă nu îmi plac unele lucruri, tac, nu mă cert... dar pe dinăuntru e altceva...
– Fiule, tot ce nu ai exprimat, tot ce te-a iritat, a „înghiţit” ficatul tău, care acum strigă „ajutor!”.
– Atunci?! Trebuie să fiu rău?
– Nu, nu trebuie „să fii rău”. Trebuie să onorezi ce simţi. Să te superi nu e răutate, să îţi exprimi enervarea sau să nu fii de acord cu ceilalţi nu te face o fiinţă josnică. Multă vreme, prea multă, te-ai negat pe tine, de teamă de a nu fi respins. Şi astfel, tu ai fost primul care te-ai respins. Tot ce reproşezi şi critici la ceilalţi (fie grăit dar mai ales negrăit), sunt doar reflexii ale tale.
Ceilalţi sunt oglinda ta. Ficatul tău s-a încărcat cu emoţiile fricilor tale, frică de lipsuri fiind una dintre ele: frică de a nu rămâne fără bani, frică de a nu-ţi putea întreţine familia.
– Da. Am muncit din ce în ce mai mult şi m-am odihnit din ce în ce mai puţin...şi parcă tot nu era de ajuns, că familiei mele să nu îi lipsească nimic.
– Vezi?! „cealaltă parte”, înseamnă să devii conştient de toate aceste lucruri, să te accepţi aşa cum eşti şi să înveţi să te iubeşti mai mult.
Să fii înţelegător cu tine însuţi îţi va deschide calea în a fi înţelegător cu ceilalţi. Îţi vei recăpăta bucuria de a trăi!
La plecare, omul era însoţit de o atitudine total diferită. Realiză că vindecarea lui va depinde mai mult de schimbările pe care le va face în „laboratorul” său interior, adânc în conştiinţa lui, decât de ierburi...
-->
Comentarii