Cercetaşii sunt o specialitate militară aparte din structura trupelor de uscat, înrudită cu infanteria, una dintre cele mai discrete forţe ale României, având o istorie bazată pe trei conflagraţii în care armata a fost implicată. Militarii acestei forţe sunt mereu primii pe front şi nu rareori s-a întâmplat să rămână izolaţi şi să fie astfel obligaţi să-şi procure singuri apă şi mâncare. În 12 noiembrie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin Ordinul de Zi nr. 83, a semnat actul de constituire a “Secţiei a II-a” din cadrul “Corpului de Stat Major General”, ca prim element organizat al cercetarii Armatei române.Vremurile au trecut, cercetarea şi-a făcut din plin datoria în cele trei mari conflagraţii în care Armata României a fost implicată. Cercetaşii ajung să îşi perfecţioneze metodele optime pentru culegerea de informaţii despre inamic, în toate condiţiile de timp şi vreme, ziua sau noaptea. Deţinerea informaţiei este elementul-cheie pentru reuşita oricărei misiuni. Au învăţat să citească detaliile de planimetrie, atitudinile şi sentimentele localnicilor, urmele lăsate de trecerea unei maşini, a unui om sau animal. Ei sunt cei care iau pulsul fierbinte al ariei de responsabilitate. Sunt primii care se expun pericolului şi care îşi sacrifică viaţa pentru ceilalţi dacă situaţia o impune. A fi cercetaş înseamnă să vezi şi să nu fii văzut, să auzi fără a fi auzit, de fapt să fii discret dar, totodată, omniprezent. „Audi, vidi, sile!” („Ascultă, urmăreşte şi taci”) este motto-ul care defineşte blazonul cercetaşilor. Reuşita oricărei misiuni de luptă este asigurată de deţinerea informaţiei, care depinde de rapiditatea cu care este oferită conducătorilor militari şi de calitatea acesteia, nu de puţine ori o decizie corectă luată la timp ducând la salvarea de vieţi omeneşti în cadrul unor teatre de operaţii. Cercetaşii sunt cei care se infiltrează în spatele liniilor inamice, cei care învaţă comportamentul localnicilor şi pot distinge urmele lăsate de maşini, animale şi oameni. Cercetaşii sunt controlorii vigilenţei de care dau dovadă toate celelalte unităţi ale armatei şi din acest motiv sunt priviţi cu circumspecţie de către acestea, atât în ţară cât, mai ales, în garnizoana de reşedinţă; cercetaşii, atât în aplicaţii, cât şi în misiuni pe obiective reale, acţionează ca în dispozitivul inamicului; sunt ca şi străini în propria lor ţară pentru că ei nu trebuie să fie văzuţi sau simţiţi că sunt în zonă nici de militarii din unităţile pe care le verifică, dar nici de populaţia civilă; cercetaşii acţionează în condiţii atipice şi anume: pe timp de vizibilitate redusă, în timpul intemperiilor de orice fel, urmărind realizarea surprinderii şi încercând să-şi îndeplinească misiunile fără a folosi, pe cât posibil, violenţa. Mulți cercetași ai Armate Române a dat sacrificiul suprem pe teatrele internaționale de operațiuni militare.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/05/filatelie-femei-celebre-din-romania.html
Vizualizări: 0
-->
Răspunsuri