Schlarafia a fost o organizaţie publică având ca scop principal promovarea culturii, a artelor, umorului, ştiinţelor şi luminarea membrilor săi. Insignele schlarafe curente, care se acordau membrilor, conferenţiarilor proprii şi invitaţilor la şedinţe erau, de regulă, în număr mare fiind din tablă presată, lustruită, galvanizată, aurită, argintată, brunată etc. şi nu aveau întotdeauna şi sistem de prindere, câteodată doar orificii, găici pentru coaserea pe material textile sau alte materiale ca suport având uneori două corpuri de regulă fără panglici, rareori din metal preţios sau cu email. Toate insignele schlarafe au de regulă reprezentări – semnul adoptat – ca : păsări, animale, plante, construcţii, instrumente de lucru şi uz casnic şi artistic, chiar unele reprezentări imaginare, dar care în mod obligatoriu trebuiaiu să redea superioritatea membrilor grupării. Schlaraffia este o uniune socială, fondată la Praga în anul 1859, care propăvăduia prietenie masculină, umorul și arta în limitele formei tradiționale, cu excluderea totală a politicii. Devizele uniunii au fost: In arte volputas (în latină) și In der Kunst liegt Veergnugen (în germană) ceea ce în românește ar putea însemna aproximativ – Arta este plăcere. Simbolurile uniunii sunt: UHU – bufnița vultur, ce simbolizează înțelepciunea virtutea și umorul; LULU (ludum ludate- tradus Joacă jocul!), care este salutul membrilor folosit ca aprobare sau laudă și ULUL – strigăt de respingere și de reproș. În lumea Schlaraffia se foloșește limba convențională Schlaraffenlatein. Redarea anilor se făcea prin reducere cu 300 pentru a da activității un iz medieval – de vechime. Unitățile locale (localități propriu zise) purtau denumirea de REYCH și erau numerotate în ordinea înființării:
Nr.100 – Timișoara – TEMESIA (1889 – 1939)
Nr.170 – Sibiu – VILLA HERMANNI (1909 - 1939)
Nr.220 – Cluj – CALUDIOPOLIS (1921 - 1941)
Nr.254 – Bistrița – NOSSEN (1925 - 1941)
Nr.259 – București – VILLA BUCURIANA (1926 - 1936)
Nr.290 – Brașov – CORONA (1930 - 1939)
Timişoara situată pe calea de legătură a estului cu vestul, a luat ca exemple sociale, economice, culturale şi umaniste pe cele de cea mai bună calitate şi le-a aplicat în limita posibilităţilor. Schlarafia Temesia este o societate culturală al cărei principiu fundamental are la bază cultivarea tuturor artelor şi a umorului, pe lângă respectarea unor anumite forme. Puteau fi membrii doar bărbaţii într-o etate mai înaintată cu o situaţie socială asigurată şi cu un trecut ireproşabil. Întrunirile artistice se țineau o dată pe săptămână în perioada 01octombrie – 01 mai, iar în celelalte luni se țineau întruniri amicale. La întruniri era interzis a se discuta chestiuni de politică, naţionalitate şi religie. Cu dosarul numărul 3129 din 1924 al Tribunalului Timiş-Torontal Secţia I, Schlarafia Temesia devine personalitate juridică, fiind înscrisă în registrul persoanelor juridice sub numărul 65 din 09 decembrie 1925. La 26 ianuarie 1939 adunarea generală hotărăşte modificarea denumirii societăţii aceasta devenind : „Societatea culturală națională română Schlaraffia din Timișoara”, cu sediul pe str. Caruso nr.3. Ca urmare a presiunii exercitate de regimul dictatorial, la 26 ianuarie 1940 Adunarea generală extraordinară hotărăşte prin votul secret al celor 22 prezenţi (din totalul de 33 de membri activi) dizolvarea Societăţii Culturale Naţionale Române Schlarafia din Timişoara. Averea societăţii a fost lichidată, achitându-se chiria şi accesoriile către proprietar, nemairămânând nimic şi nici obligaţii către terţi. Insigna postată mai sus este realizată în perioada 1924 – 1939. Piesa cântărește 15,37 grame, este aproape rotundă cu diametrul de 4,85 cm, la care se adaugă o za de 1,05 cm, prinsă în partea superioară a acesteia.
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/08/monede-euro-franceze-de-colectie-7.html
-->
Răspunsuri