Băile Herculane, în limba latină - Aqua Herculis, în limba germană -Herkulesbad, în limba maghiară – Herkulesfürdő, este un oraș stațiune în județul Caraș-Severin, care include și satul Pecinișca. Orașul este situat pe Valea Cernei, la 5 kilometri de magistrala rutieră DN6 (E70), ce leagă vestul țării de București. Prin oraș trece magistrala CFR 900 ce leagă capitala de gara Iosefin – Timișoara Nord. Stațiunea este situată în partea de sud-vest a României, la o altitudine de 168 metri, la 8 kilometri distanță de granița cu județul Mehedinți și doar la 25 de kilometri de frontiera cu Serbia. Factori naturali ai stațiunii sunt: climatul de depresiune intramontană, cu influențe submediteraneene, sedativ-indiferent; ape minerale izotermale și hipertermale (38-60 °C), slab radioactive, hipotone, cu diferite compoziții chimice: sulfuroase, clorurate, calcice, sodice; clorurate, sodice, calcice; oligominerale. Posibilități de tratament oferite în stațiune sunt: aerohelioterapie, băi termale, în bazin descoperit, băi termale sulfuroase și sărate, în vane și bazine acoperite; buvete pentru cură internă cu ape minerale, instalații de hidrotermoterapie (și saună), electroterapie, kinetoterapie, hidrokinetoterapie, în bazine; inhaloterapie; cură de teren. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 D.Hr. de împăratul Traian, romanii introducând aici cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 D.Hr.,fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi: „Zeilor și divinităților apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimiși ca delegați romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcându-se nevătămați, au ridicat acest prinos de recunoștință”. În perioada civilizației romane, stațiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atracție pentru aristrocația Romei antice. Impresionați de excepționala putere tămăduitoare a apelor sacre de pe Valea Cernei, romanii sosiți în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules. După retragerea administrației și armatei romane, în timpul împăratului Aurelian, sub presiunea populațiilor migratoare, băile au decăzut mult comparativ cu perioada de strălucirile din vremea romană, deși menținerea numelui indică, că băile au fost folosite tot timpul următor. Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare. După Pacea de la Passarovitz – 1718 începe istoria modernă și contemporană a Băilor Herculane, în cadrul Imperiului austriac. În anul 1736 începe reconstrucția și modernizarea băilor, a căilor de acces, grănicerii bănățeni construind aici majoritatea edificiilor din stațiune, care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant. Se cuvine să pomenim aici de faptul că în anul 1999, Termele Romane cuprinse în monumentala construcție a hotelului Roman au fost redate, după 2000 de ani, în circuitul turistic astfel încât vizitatorii hotelului au posibilitatea să urmeze tratamentul balnear în aceleași condiții cu cele ale guvernatorului provinciei, generalul roman Marcus Aurelius Pius. Stațiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta. În anul 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta (Sisi) scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezență distinctă și încântătoare. După primul război mondial și semnarea Tratatului de la Trianon, Banatul și localitatea Băile Herculane au revenit României. După cel de-al doilea război mondial localitatea a fost declarată oraș iar din anul 2011(???) și stațiune balneară. În anul 2011 orașul număra 5008 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002) dintre care: români – 86,7%, romi – 2,21% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului Băile Herculane astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 86,82%, romano catolici – 1,61% și restul – nedeclarată sau altă religie. Peisajul variat, flora si fauna bogata, clima placuta, împrejurimile pitoresti fac din Baile Herculane un loc preferat pentru vacanta, reconfortare, odihna activa. Muzeul din statiune expune documente despre istoria Bailor Herculane si a imprejurimilor, pietre votive, piese numismatice, etc. Pentru amatorii de catarat pe stanci, alpinism si escalada, statiunea montana din sud vestul Romaniei detine in muntii Cernei locuri renumite unde turisti din toata lumea vin sa practice alpinismul. Poate cel mai renumit loc din statiunea montana Baile Herculane unde se practica alpinismul, este in apropierea hotelului Roman. În afară de clădirile monumentale ale orașului, unele cu nevoi de reparații, enumăr mai jos alte atracții ale localității Băile Herculane: Muzeul de Istorie, Grota cu aburi, Pestera lui Adam, Grota Haiducilor, Varful Domogled, Grota lui Serban, Sapte Izvoare, Cascada Cernei și Statuia lui Hercules
Statuia lui Hercules este un monument istoric aflat pe teritoriul orașului Băile Herculane. Statuia este turnată în bronz în anul 1847 de meșterii vienezi Ramelmayer și Glantz. Statuia îl reprezintă pe zeul Hercules, purtând pe umărul stâng pielea leului din Nemeea și o măciucă. Pe soclul statuii este scris; "Herculi pro salute imperatorum severi et Antonini P II Conservatori Augustorum Dominorum nostrorum CI Gallus C.V. legatus eorum PR. PP. CUM SUIS" 198-211 e.n. Baile Herculane" ceea ce înseamnă; “Lui Hercules cu omagii i s-a ridicat acest altar pentru imparatii Severus Antonius Pius, C.I. Gallus, devotata augustilor nostri imparati, trimisul acestora ca guvernator al Provinciei impreuna cu ai sai 198-211 e.n. Baile Herculane." Statuia a fost montată pe locul unei fântâni din marmură roșie ce se afla în centrul stațiunii, ea fiind donată în anul 1871, de către arhiducele moștenitor Carol al Austriei, ofițerilor și soldaților care păzeau granița Imperiului Austro-Ungar.
https://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/05/minuni-ale-arhitecturii-mondiale-27.html
-->
Răspunsuri