Mai jos prezint câteva repere biografice din viața scriitorului Alexandru Vlahuță:
- 1858 — La 5 septembrie se naște în satul Pleșești, județul Tutova, Alexandru Vlahuță ca cel de al nouălea copil al familiei. Tatăl, Neculai Vlahuță, este fiul unui ispravnic și proprietarul unei mici moșii. Mama, Ecaterina, născută Petrescu, este originară din Transilvania, având ascendenți în zona Brașovului; dată la călugărie, e scoasă din mănăstire de Neculai Vlahuță, cu care se căsătorește. La bătrânețe, Ecaterina se călugărește la Mănăstirea Agapia, sub numele de maica Elisaveta. Tot acolo se retrage și unica ei fiică, Eliza Străjescu, apoi Neculai Vlahuță, ajuns la Mănăstirea Neamț sub numele Nectarie, împreună cu unul dintre fii, Mihail, călugărit și el sub numele Mardarie. Sunt mutați, în cele din urmă, împreuna, la Agapia.
- 1867 — Este înscris la școala primară. Duce o viață grea, ca fiu de țăran venit la oraș.
- 1871 — Este înscris în clasa întâi a liceului din Bârlad.
- 1875 — Promovează clasa a IV-a de liceu. Din clasa a V-a va începe să scrie, îndrumat de profesorul său de limba română.
- 1878 — Absolvește liceul din Bârlad. Se căsătorește cu Ida Pagano, fiica profesorului său de limba italiană.
- 1879 — Trece examenul de bacalaureat la București. În octombrie așteapta la București rezultatul concursului pentru postul de institutor la Târgoviște. Se înscrie la Facultatea de drept. Susține trei examene din cele cinci necesare, dar nu mai continuă din cauza situației sale materiale. În noiembrie se stabilește la Târgoviște.
- 1880 — La 22 ianuarie predă primele ore de limba latină și de română la Gimnaziul „Văcărescu" din Târgoviște. În aprilie publică primele poezii în revista "Convorbiri literare".
- 1881 — La 24 mai apare la Târgoviște ziarul "Armonia", în care semnează, cu initialele A. V. două articole; “Banul” și “Paralela”. La 27 septembrie devine membru în comitetul de conducere al ziarului. La 20 octombrie e numit profesor la școala divizionară de la Mănăstirea Dealul.
- 1882 — Trimite spre publicare în "Convorbiri" poezia “Scrisoare către un bătrân”. Pleacă în Moldova, participând la congresul studentilor din Bacău, unde ține conferința “Schițe literare”. La 10 noiembrie este destituit din postul de profesor la gimnaziu pentru atacurile împotriva moravurilor societății civile de la Târgoviște. Pe 23 decembrie ziarul "Armonia" anunță că A. Vlahuță a îmbrățișat avocatura.
- 1883 — Pe 5 ianuarie pledează în fața Curții cu juri din Târgoviște primul său proces pentru ca mai apoi să pledeze și la Galați. Publică articole și schițe în ziarul " Galati".
- 1884 — Se stabilește la București unde se întâlnește cu Mihai Eminescu. În decembrie se afla la Iasi, unde a stat trei zile cu Eminescu. Colaborează la "România libera" unde este și redactor.
- 1885 — La 3 ianuarie divorțează de Ida Pagano. În martie ia parte la congresul didactic de la Iași. În noiembrie începe colaborarea la "Epoca" cu nuvela “Vișan”. Predă la azilul "Elena Doamna".
- 1886 — În aprilie ține la Ateneu conferința “Mișcarea literară”. Călătorește la Constantinopol. Publică primul volum de ‘Nuvele”.
- 1887 — La 25 ianuarie publică o scrisoare-apel pentru Mihai Eminescu, gândindu-se la un turneu de conferinte prin întreaga țară. Volumul “Nuvele” este respins de la premiul "Eliade Rădulescu" al Academiei. În decembrie editează primul volum de “Poezii”. Este redactor la "Revista nouă", condusă de B. P. Hașdeu. Predă la liceul "Sf. Gheorghe" până în anul 1893.
- 1888 — Pe 14 martie se căsătorește cu Margareta Dona. Prezintă volumul “Poezii” la premiul Academiei, dar volumul este resprins. Este revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău.
- 1892 — Pe 12 martie ține la Ateneu conferinta “Curentul Eminescu”. La finele acesteia citeste poezia “Unde ne sunt visătorii?” Vede lumina tiparului volumul de proza “Din goana vieții”. Apare a doua ediție a versurilor autorului, sub titlul “Poezii”. Începe corespondența cu Dumitru Kiriac, aflat pe atunci la Paris.
- 1893 — Pe 7 martie ține la Ateneu conferința publică intitulată “Onestitatea în artă.” La 9 martie Vlahuță este propus membru corespondent al Academiei de către L. Vulcan în secția literară. Este votat în unanimitate. Pe 23 martie Vlahuță este considerat neales ca membru al Academiei, în urma unor discuții, legate de scrisoarea autorului adresata lui D. Kiriac în care își exprima „refuzul". Editează revista "Vieața" (1893–1896). Are loc șezătoarea pentru ajutorarea lui Dumitru Kiriac. Vlahuță citește cu acest prilej introducerea și prima parte a poemului “Iubire”. Lucrează la romanul “Dan”, pe care îl dă la tipar în noiembrie.
- 1894 — În ianuarie vede lumina tiparului volumul “Poezii vechi și nouă”. În martie apare volumul “Din goana vieții”, ediția a doua. În decembrie editează volumul “Un an de luptă”.
- 1895 — La 12 martie este director al revistei "Vieața". Editează volumul “Icoane șterse” - nuvele și amintiri. Petrece vara la mănăstirea Agapia. În octombrie vede lumina tiparului volumul de poezii “Iubire”. Participă la seratele cercului "Amicii literaturii și artei române", organizate de arhitectul Ion Mincu.
- 1896 — Pe 28 ianuarie apare ultimul număr al revistei "Vieața". Pe 4 martie divorteaza de Margareta Dona. Publică volumul de proză “În vâltoare”.
- 1897 — Scoate ediția a doua a volumului de poezii “Iubire” în colecția „Biblioteca pentru toți". Prezintă volumul ”În vâltoare” la Academie, dar nu i se acordă premiul, deoarece refuzase titlul de membru corespondent al acesteia. Colaborează la "Convorbiri literare", "România literară", "Revista literară", "Revista nouă", "Epoca", "Galați", "Naționalul", "Gazeta săteanului", "Lupta", "Lupta literară", "Voința naționala", "Românul", "Universul", "Luceafărul", "Viața Românească".
- 1898 — Vlahuță adresează învățătorilor din țară un apel de a-i furniza informațiile necesare în vederea alcătuirii unei cărți intitulate “Geografia pitorească a României”.
- 1899 — Editeaza volumul “Clipe de liniste”. Vede lumina tiparului volumul “Poezii”, ediție completă.
- 1900 — I se acordă premiul „Năsturel Herescu" al Academiei Române pentru volumul “Clipe de liniște.”
- 1901 — Împreună cu G. Coșbuc, lucrează la seria cărților de citire destinate pentru școlile primare. În octombrie publică fundamentala sa lucrare literară “România pitorească”. Pe 2 decembrie apare "Semănătorul", avându-i directori pe A. Vlahuță și G. Coșbuc. Este „referendar" la Casa Școalelor, numit până la sfârșitul vieții.
- 1902 — Vede lumina tiparului cea de-a doua ediție a lucrării “România pitorească.” La 1 iulie, la Budapesta, se editează revista "Luceafărul". Prezintă pentru premiul Academiei “România pitorească”, iar lucrarea este premiată. Se retrage de la conducerea "Semănătorului". Continuă să lucreze la cărțile de citire.
- 1904 — Editează volumul “Poezii (1880 – 1904)”.
- 1905 — A. Vlahuță se căsătorește cu Alexandrina Ruxanda Gâlcă, fiica unui proprietar agrar din Dragosloveni, Râmnicu Sărat. Prezintă Academiei pentru Marele Premiu „Năsturel" volumul “Poezii”, dar în ședința din 6 aprilie este respins.
- 1906 — Călătorește în Ardeal, la Sibiu, pentru a fi nașul lui Octavian Goga. La Iași apare revista "Viața românească", în al cărei prim număr Vlahuță publică nuvela “Datorii vechi”.
- 1907 — Vlahuță publică în "Viața Româneasca" poezia “1907”. Ia parte la înmormântarea pictorului Nicolae Grigorescu, la Câmpina.
- 1908 — Editează volumul “Din durerile lumii”. Publică volumul “Din trecutul nostrum”. Face o călătorie la Paris, apoi în Italia. Se ocupă de dezvoltarea bibliotecilor din școlile rurale.
- 1909 — Apare volumul “Poezii (1880-1908)”. Prezintă “Din trecutul nostru” la premiile Academiei, lucrarea fiind respinsă. Apare volumul “File rupte”.
- 1910 — În octombrie vede lumina tiparului volumul “Pictorul N. I. Grigorescu”. Pleacă din nou la Paris.
- 1911 — Editează volumul “La gura sobei”.
- 1912 — Începe, cu poezia “Noapte de iarnă”, colaborarea la "Flacăra". Ia parte la înmormântarea bunului său prieten, Ion Luca Caragiale.
- 1913 — Academia îi respinge premierea lucrării “Pictorul N. I. Grigorescu”, recomandată de Barbu Delavrancea. Face o călătorie în Norvegia.
- 1914 — Editează volumul “Dreptate”. Pe 8 martie, revista "Flacăra" îi dedică un întregul număr. În iunie "Flacăra" publică actul I, scena VII, din piesa de teatru “Țepes Vodă”, de Alexandru Vlahuță.
- 1915 — Publică volumul “Poezii (1880-1915)”.
- 1916 — Se află în fruntea publicației săptămânale "Scriitori români". Se refugiază din cauza războiului la Iași, apoi la Bârlad.
- 1917 — Îndură mari greutăți materiale la Iași. Se îmbolnavește din cauza condițiilor vitrege ale acelor vremuri. Îi este distrusă casa de la Dragosloveni, în timpul razboiului.
- 1918 — La 24 februarie pleacă pe front. Este destituit prin ordin din postul de referendar de la Casa Școalelor. În decembrie este reintegrat la Casa Școalelor.
- 1919 — I se decernează Marele Premiu al Academiei pentru volumul “Poezii” din 1915. Este bolnav la Câmpina. Conduce cotidianul "Dacia". La 1 octombrie apare primul număr al revistei "Lamura", aflat sub direcția lui A. Vlahuță. La 19 noiembrie Vlahuță moare la București, în casa din strada Visarion. Pe 21 noiembrie este înmormântat la Cimitirul Bellu.
- 1948 - Pe 28 octombrie este ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române.
Casa memorială „Alexandru Vlahuță”, azi monument istoric, din satul vrâncean Dragosloveni, comuna Dumbrăveni este locul în care a locuit o vreme (1912 - 1916) scriitorul Alexandru Vlahuță. Acest lucru s-a datorat căsătoriei autorului „României pitoreşti” cu Alexandrina Gâlcă, o femeie foarte bogată, care a reuşit să-i redea liniştea de care avea nevoie nestatornicul scriitor . „Ruxandra, care era sora prefectului de Râmnic, Nicolae Gâlcă, i-a oferit lui Vlahuţă o casă frumoasă, multe cărţi, un pic de avere pentru liniştea bătrâneţilor, dar şi un cadru propice scrisului, casa lor fiind adesea vizitată de numeroşii prieteni ai lui Alexandru Vlahuţă”, ne-a precizat Florin Dîrdală, istoric la Arhivele Naţionale Vrancea. Cea de a treia căsătorie, cu Alexandrina Ruxandra Gâlcă a avut loc în anul 1905. Soţia lui Vlahuţă, fiică de moşier, stăpânea la Dragosloveni un conac şi zeci de hectare cu vie. Premiat de Academia Română pentru lucrarea România Pitorească, Alexandru Vlahuţă a folosit banii obţinuţi pentru a-şi extinde conacul de la Dragosloveni. A locuit aici până în anul 1916, an în care obligat de înaintarea frontului se refugiază cu o parte din agoniseala de o viață la Bârlad. În scurtul răstimp al șederii lui Vlahuță la Dragosloveni mulți dintre cei mai mari scriitori români au fost oaspeții acestei case. Aici s-au întâlnit cei trei prieteni: Caragiale, Delavrancea și Vlahuță. Casa memorială a fost amenajată și inaugurată în anul 1958, cu ocazia sărbătoririi centenarului nașterii scriitorului. În câteva camere, la parter și etaj, s-a reconstituit atmosfera specifică epocii: mobilier, cărți din biblioteca proprie, reviste ale vremii, câteva obiecte ce au aparținut scriitorului. În plus, se oferă vizitatorului o succintă prezentare a vieții și activității marelui dispărut. Casa este construită în stil arhitectural rustic românesc, cu pridvor, cerdac, pe două nivele, are opt camere (şase la parter, două la etaj). La parterul casei, se află salonul, cu mobilier specific vremii de atunci, cu tablouri de N.Grigorescu pe pereţi. Aici, se află un act prin care se permitea soţiei lui Vlahuţă să aducă de la Paris 22 de tablouri ale lui N.Grigorescu (pentru Muzeul Naţional din Bucureşti). La muzeu, sunt expuse ediţii princeps, volume cu dedicaţii, precum şi volumele ,,Nuvele”(1886), ,,Poezii”(1887), ,,Din goana vieţii”(1892), romanul ,Dan”, ,,În vâltoare”(1896), ,,Clipe de linişte” 1899. Camera de odihnă a scriitorului este în stil popular naţional. În exterior, există un cerdac, de unde scriitorul privea spre dealurile înconjurătoare (în momentele de relaxare). În camera cu biroul de lucru al scriitorului, se află covorul cu motive româneşti, biblioteca, o serie de reviste, precum ,,Viaţa”(1893), ,,Sămănătorul”, ,,Viaţa românească”, ,,Universal”. Al. Vlahuţă conduce şi publicaţia antologică de literatură ,,Scriitori români”, iar mai târziu colaborează şi la ,,Dacia”. Casa memorială „Alexandru Vlahuţă” oferă imaginea veridică a epocii, a personalităţii scriitorului, a valorii culturale şi literare a scrisului lui Alexandru Vlahuţă, a locului său în cultura română.
***
https://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2020/04/monede-euro-finlandeze-de-colectie-12.html
-->
Răspunsuri