CULTURĂ PRIN MEDALISTICĂ – EMIL CIORAN

Emil Cioran a fost un filozof și scriitor român, care s-a născut la data de 8 aprilie 1911 la Rășinari, Sibiu și a decedat la data de 20 iunie 1995 la Paris. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (Comaniciu), era originară din localitatea Veneția de Jos, din apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile austro-ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie de nobili transilvăneni. A studiat la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu și apoi filozofia La Universitatea din București, unde i-a avut colegi pe Constantin Noica și Mircea Eliade și profesori pe Tudor Vianu ;i Nae Ionescu. Încă din tinerețe a arătat înclinație spre agnosticism (punct de vedere potrivit căruia gândirea umană este incapabilă să ofere suficiente argumente raționale pentru a justifica existența sau neexistența lui Dumnezeu. - DEX.) În anul 1933 obține o bursă, care îi permite să continue studiile de filozofie la Berlin. În anul 1937 Emil Cioran pleacă în Franța cu o bursă a Institutului Francez din București. După o scurtă întoarcere în România (două luni, sfârșitul lui 1940- începutul lui 1941), el părăsește pentru totdeauna România și se stabilește la Paris. Din acest moment Cioran va publica numai în limba franceză, operele lui fiind apreciate nu numai pentru conținutul lor, dar și pentru stilul plin de distincție și finețe al limbii. În 1949 îi apare prima lucrare scrisă în limba franceză, Précis de décomposition, distinsă în 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuză toate distincțiile literare care i-au fost atribuite. La Paris a trăit în Cartierul Latin, pe care nu l-a părăsit niciodată. A trăit mult timp retras, evitând publicitatea. În schimb a cultivat darul conversației cu numeroșii săi prieteni, Cioran a întreținut o vastă corespondență, dezvăluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.  Din eseurile apărute în limba română se desprinde portretul unui tânăr gânditor din anii treizeci, influențat de mișcarea de idei din acea epocă în care intelectualii români descopereau gândirea existențialistă (sub varianta ei românească, cu accente creștine și mistice, "trăirismul"). Emil Cioran a început prin a fi un gânditor torturat de sentimente și senzații violente. Preocupat de problema morții și a suferinței, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajută supraviețuirii. Câteva teme mari străbat opera lui Emil Cioran: contingența ființei umane, păcatul originar, sensul tragic al istoriei, sfârșitul civilizației, amenințarea Răului, refuzul consolidării prin credință, obsesia absolutului, viața ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Deși n-a fost membru oficial al mișcării legionare, Cioran a fost simpatizant al acesteia, fiind activ în organizație. În noaptea în care a fost asasinat istoricul Nicolae Iorga, Cioran a citit în public o poezie proprie de laudă la adresa lui Zelea Codreanu. Își doarme somnul de veci în cimitirul parizian Montparnasse.

***

http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/06/monumente-ale-eroilor-buzoieni-comuna_28.html

 

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Topics by Tags

Monthly Archives

-->