Prima formă organizată de alpinism, pe teritoriul actualei Romanii este Siebenburgischer Alpenverein in Kronstadt (Clubul Alpin al Transilvaniei din Brasov) apare in Transilvania, pe fondul influentelor austriece, in mai 1873. Dupa cativa ani (in 1881), acesta a fuzionat cu nou infiintata Siebenburgischer Karpaten Verein – S.K.V (Societatea Carpatina Ardeleana) si devine sectia Brasov a SKV. Contributia Societatii Carpatine Ardelene (infiintata in noiembrie 1880 la Sibiu) la dezvoltarea alpinismului in Transilvania este covarsitoare, iar prin numarul de sectii infiintate pe tot teritoriul Romaniei, s-a transformat in una din cele mai puternice asociatii din tara. Această asociatie a construit 59 de adaposturi si a realizat mai multe drumuri turistice: poteca de la cascada Serbota pana la cabana Negoiu si mai sus, poteca pe Bucsoiu Mare (Deubel), poteca din abruptul Craiului numit astazi "La lanturi” dar care mai poarta inca denumirea de “drumul Deubel” etc. La 1 martie 1884 S.K.V-ul a infiintat un corp de ghizi selectand localnicii doritori, iar sectiunea Sibiu s-a ocupat de instruirea lor. In 1925, SKV-ul infiinteaza si un corp de salvare montana “Alpine Rettungstelle”. Tot membrii SKV-ului sunt cei care au realizat o serie de ascensiuni mai dificile in premiera, ca de exemplu Creasta Arpaselului din Fagarasi in octombrie 1912 sau Custura Saratii in 1921. În vechiul Regat, prima asociatie de alpinism este Societatea Carpatina “Sinaia” infiintata in februarie 1893. Aceasta organizatie a construit mai multe pavilioane in Bucegi (Varful cu Dor, Furnica, Piscul Cainelui, pestera Ialomitei, saua Caraimanului iar in 1900 a construit pavilionul de la vf. Omu care a fost refacut in 1912. Începând cu aceasta asociatie, in vechiul Regat s-au infiintat si alte asociatii de alpinism: Societatea Turistilor Romani (STR), Turing Clubul Romaniei (TCR) din care s-a rupt apoi ADMIR etc. Primele ascensiuni de iarna facute de alpinistii romani s-au facut incepand cu a doua jumatate secolului XIX. In 1857 liceenii Eduard Gusbeth si Eduard Copony au urcat pe vf. Postavaru in luna noiembrie. A doua ascensiune a acestui varf a avut loc abia in 1870, iar prima tura de schi in martie 1895. In Bucegi, A. Berger si Kuhlbrand au urcat la vf. Omu fara schiuri sau rachete, condusi de un ghid, in aprilie 1884. Activitatea fratilor Titeica in abruptul prahovean, din perioada interbelica, este covarsitoare. Ei realizeaza de altfel si prima harta a abruptului. In perioada interbelica miscarea alpina ia avant, mai ales in Bucegi, care devin principalul motor al alpinismului tehnic. Rute de alpinism din ce in ce mai dificile au fost realizate de catre un grup de membri ai asociatiei ADMIR numit „Gruparea Alpina”. Dintre acestia amintesc doar pe Nicu Comanescu, cel care se pare ca a batut primele pitoane in Bucegi si Nae Dimitriu. Cativa ani mai tarziu (1934), „gruparea alpina” se desprinde de ADMIR si infiinteaza Clubul Alpin Roman (CAR), organizatie care a contribuit decisiv la aparitia si dezvoltarea catararii in Romania. Momentul nașteri oficiale a alpinismului tehnic – al cățărării românești - se considera octombrie 1935, cand Niculae Baticu, Dan Popescu si Ion Trandafir realizeaza "Furcile", primul traseu de perete din Bucegi, de gradul 4. Bucegii si mai ales Costila devin principala zona de catarare din Romania.
Intalnita in Romania pe stancile aproape inaccesibile omului din Muntii Vrancei, Muntii Bucegi, Muntii Fagarasului, Muntii Maramuresului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlau, Retezat, Godeanu,Floarea de colt este o planta deosebit de rara. Din acest motiv ea a fost declarata monument al naturii si este ocrotita prin lege inca din 1931. Floarea de colt este protejata in rezervatii naturale cum ar fi cele din Piatra Craiului, Muntii Bucegi, Ciucas, judetul Alba etc. Leontopodium alpinum (dupa denumirea sa stiintifica), este o planta perena, de o frumusete aparte si totodata cea mai rara din intreaga flora montana. Tulpina este dreapta si poate ajunge pana la 20 - 30 cm inaltime. Aceasta este imbracata in partea de jos cu frunze catifelate, de dimensiuni diferite asezate de jur imprejurul tulpinei, in forma de cerc. Numeroasele si micutele flori, compuse din petale de un alb imaculat sunt dispuse in asa fel incat lasa impresia unei singure flori de forma unei stelute. Intalnita de cele mai multe ori pe culmile stancoase si tot mai rar pe platourile montane, floarea de colt are radacina fixata in putinul pamant ramas intre scobiturile sapate in stancile calcaroase. Intreaga planta este acoperita de peri catifelati de culoare argintie, ce protejeaza frunzele si florile de vant. La noi in tara, floarea de colt poate fi vazuta inflorita in lunile iulie si august. Se pare ca floarea de colt provine din tinuturile Asiei, acolo crescand la fel de deasa ca si iarba. In diferite locuri din lume unde mai poate fi intalnita, floarea de colt poate atinge inaltimea de pana la 80 cm. Numita in popor si floarea reginei, floarea doamnei, steluța sau albumița, floarea de colt are in traditia romaneasca o semnificatie aparte, ea fiind un simbol al dragostei. Se spune ca, pentru a-si dovedi dragostea si curajul, tinerii colindau zonele stancoase ale muntilor pentru a culege flori de colt si a le oferi iubitelor. In limbajul florilor ea inseamna puritate si curatenie.
Viola tricolor – Panseluța, trei frati pătați, este o floare sălbatică de origine europeană, care crește în toate anotimpurile. Panseluța este o plantă de dimensiuni mici, care are o tulpină de cel mult 15 cm în înălțime, cu flori care au un diametru de aproximativ 1,5 cm. Crește pe pajiști și în regiuni pustii, mai ales pe pământ acid sau neutru. De regulă crește în locuri parțial umbroase și înflorește din aprilie până în septembrie. Florile pot fi purpurii, albastre, galbene sau albe.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2023/08/spa-belgia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri