Produsul de mai sus este o insignă relativ banală realizată pentru a fi conferită participanților la Festivalul internaținal de muzică ușoară pentru copii “Ti amo” – te iubesc, desfășurat în municipiul Onești, în anul 1999. Concursul este structurat pe trei categorii de varsta: 6 – 8 ani, 9 – 11 ani, 12 – 14 ani. Se acorda premiile I, II, III, la fiecare categorie de varsta. Marele premiu, Trofeul international Apollo Music Onesti, se acorda celui mai bun concurent, indiferent de categoria de varsta. Câștigătorii sunt nominalizați de un juriu internațional.
***
Onești, în limba maghiară - Ónfalva sau Onyest, în trecut - Gheorghe Gheorghiu-Dej, este un municipiu din județul Bacău, care include și localitățile Borzești și Slobozia, fiind situat la confluența râurilor Trotuș, Cașin, Oituz și Tazlău. Orașul este traversat de drumul european E574 și de drumurile naționale DN11A și DN12A ce fac legătura cu Bucureștiul, cu nordul țării și cu Transilvania. În perioada 22 martie 1965 – 1990 orașul s-a numit Gheorghe Gheorghiu-Dej. Satul Onești a fost atestat documentar pentru prima dată în 14 decembrie 1458. Așezarea de pe Trotuș apare, așadar, consemnată într-un act de danie emis la 14 decembrie 1458 de cancelaria voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt din Suceava. Documentul se află expus la Muzeul de Istorie al Municipiului Onești alături de obiecte și arme datând din acea vreme, descoperite în zonă. Oneștiul este situat în Depresiunea Tazlău-Cașin, la o altitudine medie de 210 metri. La recensământul populației din anul 2011 municipiul număra 39172 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 51416 locuitori), dintre care: români – 90,28% și restil – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a municipiului Onești astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși - 79,87%, romano catolici – 9,45% și restul – nedeclarată sau altă religie. Deasupra cartierului Malu al orașului Onești, pe malul drept al râului Cașin, au fost descoperite resturi de cultură materială a unei așezări din perioada neoliticului. Printre resturi s-au regăsit fragmente de vase din pastă amestecată cu pleavă, bogat ornamentate cu motive pictate în spirală, care aparțin fazei B a culturii Cucuteni. În partea de vest a orașului, la punctul numit „Varnița”, situat pe terasa medie a Trotușului, au fost semnalate rămășițele unei așezări din epoca bronzului. Aceste resturi constau mai ales din ceramica specifică culturii Monteoru. Vasele sunt făcute dintr-o pastă cenușie amestecată cu cioburi pisate. Fragmentele de vase sunt în cea mai mare parte de culoare cenușie închisă. Motivele ornamentale constau din linii oblice sau orizontale, incizate pe corpul vasului; uneori inciziile sunt dispuse în benzi de două, trei linii formând ziz-zaguri, sau unghiuri așezate sub o linie, sau o bandă de linii orizontale ce marchează gâtul vasului. O altă grupă de ornamente o reprezintă benzile în relief, compuse din două, trei linii. Au fost scoase la iveală și câteva instrumente de os și cuțite de piatră încovoiate. În partea de nord-vest a cartierului Slobozia, se găsește o așezare din prima perioadă a epocii fierului. S-au descoperit o necropolă de incinerație, material ceramic, obiecte de metal (cuțite din fier, cu lama ușor curbată, sau cu lama mult curbată). În anul 1952, o echipă de geografi și urbaniști condusă de ing. Mihail Florescu, ministrul Industriei Chimice s-a deplasat pe Valea Trotușului, pentru a stabili locul de amplasare al unui oraș și al unui mare combinat industrial. Din această echipă a făcut parte și geograful Vintilă M.Mihăilescu. A fost preferat Oneștiul, deoarece: este amplasat la locul de întâlnire a Trotușului cu cei mai importanți afluenți ai săi: Cașin, Oituz și Tazlău; este situat la o convergență de drumuri în patru direcții principale: Brașov, via Târgu Secuiesc, prin Pasul Oituz, spre Târgu Ocna, Slănic Moldova, Comâneșt, Moinești, Miercurea Ciuc, prin Pasul Ghimeș-Palanca, spre Bacău și spre Adjur; este așezat într-o zonă bine populată; este așezat într-un relief format dintr-un șes, clădit din pietrișuri de gresie, în pătură groasă, acoperite cu luturi, constituit din două terase, una mai înaltă și una mai joasă. Prin Hotărârea Consiliului de Miniștrii Nr.1635/1952 se prevedea ca în regiunea Bacău, raionul Târgu Ocna, să se construiască Grupul Industrial Borzești și orașul muncitoresc aferent, Onești. Zona industrială a fost construită la nord - est de fostul sat Borzești, între calea ferată și râul Trotuș, suprafața ei depășind-o pe cea a celorlalte zone ale orașului. Ca urmare a acestei Hotărâri, din anul 1952, încep să se construiască coloniile pentru muncitorii constructori și apoi s-au săpat temeliile primelor blocuri. Orașul Onești s-a construit în șase etape, etape distincte și azi după stilul construcțiilor. În prima etapă (1952- 1960) s-a construit pe vatra fostului sat Onești, cartierul Tineretului și Cașin, axat pe două bulevarde, b-dul Republicii și b-dul Oituz, cu o orientare convergentă spre nord-est, la podul de peste Cașin, de unde, în continuare, se face legătura cu gara feroviară. În etapa a doua (1961-1965), s-a construit primul nucleu masiv, în b-dul Oituz - locuințe, unități comerciale, spital, unități de învățământ - și s-a realizat legătura dintre cartierele din prima etapă cu sectorul ,,Piața Centrală” și b-dul Republicii. Etapa a treia (1966-1970) a reprezentat un proces de compactare în intervalul dintre râurile Cașin, Trotuș și Oituz și o creștere a orașului pe verticală. Un moment important îl marchează conturarea centrului, prin construcția Casei de Cultură și a hotelului Trotuș. În etapa a patra (1971-1975), s-a continuat extinderea orașului spre sud -vest, în lungul terasei inferioare a Cașinului, cu ansambluri de blocuri și s-au făcut amenajări pentru deschiderea lucrărilor în cartierul Mărășești. Etapa a cincea (1976-1980), a dus la întregirea cartierului de locuințe de la vest de Casa de Cultură și s-a încheiat cartierul Victor Babeș. Etapa a șasea (1981-1990), a dus la construirea de locuințe în cartierul Mărășești, pe axa Adjud-Târgu Ocan și se încheie lucrările de modernizare în cartierul Malu. Principalele monumente ale orașului sunt:
- Monumentul Eroilor, închinat Războiului de întregire a Neamului 1916-1919
- Monumentul eroilor Regina Mariase află în apropierea Primăriei Onești și este închinat eroilor căzuți în Războiul de Întregire a Neamului 1916 - 1919.
- Monumentul Eroilor Sovietici- căzuți în luptele cu armata germană în august 1944.
- Monument al eroilor din Onești- construit în anul 1925
Ca monumente istorice și de arhitectură (socialistă și modernă) amintesc:
- Fântâna arteziană Cristal de Sare(1988) și Casa de Cultură a Sindicatelor
- Conacul Ruset Rosno (Maria Bogdan), monument istoric situat pe Calea Mărășești, actual complex Stejarul;
- Clubul elevilor (conacul Alecu Aslan), casa ultimului proprietar, colonelul Miclescu;
- Stejarul- monument de artă - lucrare a sculptorului Paul Vasilescu 1967);
- Maternitatea- lucrare de artă realizată în anul 1964 de către Ion Vlad, amplasată pe fațada Spitalului Municipal Onești;
- Zimbrul- monument de artă ridicat de sculptorul Ion Vlad în anul 1964, a fost situat în zona gării;
- Basorelief Muncitorii- lucrare de artă socialistă realizat în anul 1961 de Nicolae Enea, situat pe strada George Călinescu;
- Trecut și prezent istoric- basorelief socialist situat pe Bulevardul Oituz, lucrare a artistului Cristea Grosu în 1965;
- Statuie de bronz Elan Gimnastic- lucrare de artă socialistă amplasată în fața Hotelului Trotuș, sculptor Gheorghe Baratchi;
- Monumentul Voivodul- lucrare de artă modernă realizată de artistul plastic Eremia Grigorescu și arhitect Ioan Goia în anul 2000;
- Grup statuar Nadia Comăneci- lucrare realizată de artistul plastic Eremia Grigorescu și arhitect Ioan Goia în anul 1999;
- Monument Mihai Eminescu -lucrare realizată de artistul plastic Eremia Grigorescu în anul 2000;
- Bustul lui Ștefan cel Mare– Borzești- lucrare din bronz realizată în anul 1936.
Alte atracții turistice ale orașului sunt: Biserica Adormirea Maicii Domnului – Borzești, Crucea eroilor de pe Dealul Perchiu, Muzeul Municipal de Istorie, Biserica ortodoxă Sfântul Nicolae, Muzeul de cultură și artă religioasă – Borzești.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2024/01/vezon-belgia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri