Produsul de mai sus a fost realizat în anul 2022 de către Monetăria Statului celebrând 120 de ani de tradiții în sărbătorirea zilei Marinei naționale. Ziua Marinei Române a fost oficializată ca onomastică a marinarilor români la 15 august 1902, de Sfânta Maria Mare. Prin semnificația și încărcătura sa emoțională, această sărbătoare ocupă un loc aparte în sufletele românilor. În decursul anilor, toate activităţile organizate în luna premergătoare acestei sărbători au fost publice, marinarii militari prezentând onorul ţării, iar sărbătoarea marinarilor a devenit sărbătoarea ţării. De ziua lor, marinarii nu uită să-şi cinstească înaintaşii, să-i recompenseze pe cei mai buni dintre ei şi să prezinte publicului aspecte din viaţa şi activitatea lor cotidiană. Medalia face parte din seria Aniversări: Personalități și evenimente istorice, este realizată în două variante de metal compoziție și are următoarele caracteristici tehnice:
- Medalia de argint: puritatea 99,9%, forma – rotundă, diametrul - 60 milimetri, greutatea – 169 grame, calitatea – patinată, tirajul – 75 exemplare și prețul unitar de achiziție de la magazinele Monetăriei cu TVA inclus – 1263 lei
- Medalia din aliaj de cupru: forma – rotundă, diametrul - 60 milimetri, calitatea – patinată, tirajul – 75 exemplare și prețul unitar de achiziție de la magazinele Monetăriei cu TVA inclus – 375 lei
Reprezentările grafice de pe aversul medaliei sunt Fregata Mărășești și Distrugătorul Mărășești, iar pe revers siluieta a două nave militare și un marinar militar la timonă.
Fregata Mărășești (F 111) a fost construită la Șantierul Naval “2 Mai” din Mangalia între anii 1979-1985 și este cea mai mare navă de război construită vreodată în Romînia. A intrat în serviciul Marinei Militare în luna august 1985, fiind clasificată crucișător ușor port-elicoptere, primind numele de Muntenia. La data de 2 mai 1990 s-a schimbat denumirea și clasa navei, devenind distrugătorul Timișoara. Începând cu august 1990, este reclasificată ca distrugător, iar de atunci va purta numele de Mărășești, în amintirea Distrugătorului Mărășești din cadrul Flotilei de Distrugătoare a Marinei Regale Române. De la 1 aprilie 2001 nava este încadrată în clasa fregate (F 111). Fregata Mărășești este destinată îndeplinirii misiunilor pe timp de pace, în situații de criză și de război, sub comandă națională sau în cadrul NATO. In anul 1998 a fost prima navă de luptă a Marinei române care a ieșit in oceanul Atlantic , după cel de al doilea război mondial, având și elicopter ambarcat la bord, cu care a participat la misiunea Strong Resolve 1998. Câteva dintre caracterisiticile tehnice ale Fregatei Mărășești sunt:
- lungime – 144,6 metri
- lățime – 14,8 metri
- pescaj (adâncimea de cufundare în apă) – 5,5 metri
- deplasament – 5550 tone
- sistem de propulsie – 4 motoarea MAN diesel
- putere – 32000 cai putere
- viteză maximă – 27 noduri (1 nod = 1 milă marină = 1852 metri pe oră)
- autonomie – 1500 mile marine
- echipaj – 270 oameni din care 25 ofițeri
- armament – 4 instalații lansare rachete navă-navă, 2 instalații de tragere calibru 7,62 mm, 4 instalații tragere antiaeriene calibru 30 mm, 2 instalații lanstorpile calibru 533 mm, 2 instalații lansare bombe antisubmarin
- electronică – 8 sisteme radar și două instalații de bruiaj pasiv
- aeronave – 1 elicopter IAR 330 Puma Navă
În anul 1914 Guvernul României a comandat şantierului naval italian Pattison din Neapole, 4 contratorpiloare, iar şantierului Fiat din Spezzia,un submarin. Urmare a izbucnirii primului război mondial, au fost construite doar două contratorpiloare, cu denumirea de „Nubio” şi „Sparviero”, dar nu au fost livrate conform contractului, fiind folosite în anii conflagraţiei de marina italiană, în acţiunile de luptă împotriva flotei austro-ungare. În şedinţa din 17 noiembrie 1919, luând în discuţie raportul generalul Răşcanu, ministrul de război, guvernul condus de generalul Arthur Văitoianul a autorizat Ministerul de Război să continue tratativele cu guvernul Italiei, în vederea achiziţionarii navelor comandate înainte de război şi pe care le folosiseră deja italienii. La 1 Iulie 1920 aceste două nave au sosit la Constanţa şi au primit numele „ Mărăşeşti” (fostul - Nibbio) şi „Mărăşti”(fost - Sparviero), cunoscute după această dată ca nave tip distrugător din clasa Aquila. Pentru început, cei care deserveau partea electromecanică erau ofiţerii italieni. În anii următori intrării în serviciu au fost aduse unele modificări armamentului iniţial al distrgătoarelor. Astfel, în 1926, tunurile de 152 mm au fost înlocuite cu tunuri de 120 mm în turele binate. În anul următor, au fost instalate pe distrugătoare aparate de tir centralizate, iar în anul 1935 aceste nave au fost dotate cu tunuri navale şi antiaeriene tip Rheinmetall de 37 mm şi cu mitraliere tip Hotchiss de 13,2 mm. După efectuarea, în 1939, în şantierul naval Galaţi, a unor reparaţii generale, distrugătoarele au fost dotate şi cu tunuri antiaeriene de fabricaţie germană tip S.K.C. cu calibru de 37 mm. În data de 26 iunie 1941, cel doilea război mondial distrugătorul Mărăşeşti împreună cu alte forţe ale Marinei Regale, a participat la lupta navală din zona Tuzla împotriva a două nave militare sovietice, crucişătoarele „Moscova” şi „Harkov” cu un deplasament de 5900 t fiecare. Focul artileriei distrugătoarelor româneşti precum şi al bateriei germane Tirpitz au obligat navele sovietice să schimbe cursul de navigație şi să ajungă în situaţia de a intra în câmpul de mine plasat de marinarii militari români. Drept urmare, crucişătorul „Moscova” s-a scufundat iar „Harkov” avariat, s-a retras. În ziua de 29 August 1944 comandantul Forţei Navale Maritime şi al teritoriului Dobrogea, contraamiralul Macellariu Horia a primit un ultimatum din partea comandantului Forţelor Navale Sovietice din Marea Neagră, amiralul Oktiabriski, prin care se cerea ca toată flota românească de război şi auxiliară să fie predată Comandamentului Maritim Sovietic. După consultări cu Statul Major al Marinei şi cu Marele Stat Major al Armatei, contraamiralul Macellariu transmite amiralului sovietic hotărârea autorităţilor militare române de acceptare a colaborării, nu a predării. La 30 August 1944 la orele 02:40, în portul Constanţa au intrat primele unităţi navale sovietice. La bordul distrugătoarelor şi a altor nave militare aflate în portul Constanţa, au pătruns în ziua de 5 Septembrie ofiţeri şi soldaţi sovietici înarmaţi care au debarcat echipajele române, ofiţerii şi maiştri fiind internaţi în clădirea Gării Maritime din port. Flota de distrugătoare împreună cu alte nave ale Marinei Regale, având la bord echipaj sovietic, au părăsit Portul Constanţa în ziua de 12 Octombrie 1944, la orele 16:00. În data de 12 octombrie 1945 parte a navelor militare românești au fost retrocedate statului român în cadrul unei solemnități ce a avut loc la Galați, intrând ulterior în reparții atât de necesare. Activitatea la bordul distrugătoarelor s-a desfăşurat până în anul 1961 când în aprilie a început acţiunea de tăiere a acestora şi a altor nave ale Marinei Militare Române.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/09/scotia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri