Produsul medalistic prezentat aici s-a realizat în anul 2023 la Monetăria Statului pentru a marca cei „100 de ani de la nașterea lui Ion Popescu-Gopo”. Medalia s-a realizat în două variante de metal compoziției și are următoarele caracteristici tehnice:
- anul emiterii – 2023
- emitent – Monetăria statului
- tema – 100 de ani d ela naștera lui Ion Popescu – Gopo
- metal compoziție – argint cu puritatea de 99,9% sau aliaj cupru nichel
- forma – rotundă
- diametrul – 60 milimetri
- greutatea – 125 grame cea de argint și necunoscută cea din aliaj
- calitatea – patinată
- tirajul – 60 bucăți cea de argint și 40 bucăți cea din aliaj
- prețuri unitare de achiziție cu TVA inclus, de la magazinele bucureștene ale Monetăriei – 1043 lei cea din argint și 374 lei cea din aliaj
***
Ion Popescu-Gopo a fost un artist plastic român, creatorul a nenumărate filme de desen animat în care personajul principal era „omulețul lui Gopo”, o creație proprie care l-a făcut celebru și i-a câștigat câteva premii naționale și internaționale, acor, editor de film, scenarist și regizor de film, care s-a născut la data de 1 mai 1923 București și a decedat la data de 29 noiembrie 1989 tot la București. Gopo s-a impus, prin creațiile sale artistice, ca o mare personalitate a cinematografiei românești, câștigând, în 1957 premiul "Palme d'or" la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, Franța, cu filmul de scurt metraj “Scurtă istorie”. În anul 1962 a fost distins cu titlul de Artist Emerit. Pseudonimul său de Gopo provine de la numele de familie ale părinților săi, numele de fată al mamei sale, Gorenco, și numele tatălui, Popescu. Iată ce a spus despre el poetul Tudor Arghezi: “Diavolul binefăcător al acestui nobil univers delicat și tonic, intercalat în forfota timpului și a existenței agitate, se cheamă cu numele pământesc de GOPO, celebru și căutat împrejurul planetei. Filmele acestui român, cu nume derivat din Popescu, a ridicat Popeștii noștri, luați până mai deunăzi în răspăr, până la prestigiul mondial”. Cu Ion Popescu-Gopo intrăm într-o împărăţie așezată sub semnul feericului, al basmului. Între aceste coordonate a operat artistul cu acronim transformat în corespondentul românesc al Oscarului. A rămas fidel opțiunilor sale în cursul întregii cariere, abaterile de la direcție fiind numai aparente. Sub ele vom recunoaște mereu aceeași înclinație spre fabulos, spre miracolul confecționat pe celuloid. Filmele de desene animate au fost, însă, producţiile care i-au adus faima naţională şi recunoaşterea internaţională, fiind remarcabilă meditaţia asupra condiţiei umane exprimată prin împletirea unor idei originale, lirism şi umor. Toate aceastea au fost prezentate prin intermediul „Omuleţului lui Gopo”, personajul definitoriu al creaţiei artistului, un umanoid nud cu o geometrie simplă – un oval cu un nas micuţ, iar ochişorii, două puncte negre, cu trei fire de păr pe vârful ovalului şi o perpetuă impresie că este neterminat – , care interpreta, însă, complet problemele lumii contemporane. Omuleţul său emblematic, eroul primei pelicule româneşti premiate cu un Palme d'or - Scurtă istorie -, l-a făcut pe criticul italian Giannalberto Bendazzi să vobescă despre revoluţia gopiană. Protagonistul acestui film a învins nu numai în competiţia de la Cannes, ci şi în lupta de a scoate animaţia din zodia zoomorfismului duios. Prin el se impunea, pe tărâmul artei, un nou protagonist: Omul. El a asigurat regia următoarelor filme:
- 1951 – Albina și porumbelul
- 1953 – Marinică
- 1955 – Ariciul răutăcios
- 1957 – Scurtă istorie
- 1959 – O poveste obișnuită... o poveste ca în basme
- 1962 – S-a furat o bombă
- 1964 – Pași spre lună
- 1966 – Faust XX
- 1968 – De trei ori București (segemntul trei)
- 1969 - Sărutări etc
Tot el a scrist scenariul următoarelor filme:
- 1956 - Șurubul lui Mitică
- 1965 – De-aș fi... Harap Alb
- 1975 – Comedie fantastică
- 1977 – Povestea dragostei
- 1981 – Maria Mirabela
- 1984 – Galax
- 1989 – Maria Mirabela în Tranzistoria etc
Ca actor a fost distribuit în filmele:
- 1939 – O noapte de pomină
- 1966 – Faus XX
- 1975 – Cantemir (Petru cel Mare)
- 1975 – Mușchetarul român (Petru cel Mare)
- 1977 – Povestea dragostei – (străjer)
- 1981 – Maria Mirable - (Moș Timp)
- 1984 – Galax - (tatăl Marianei)
- 1987 – O zi la București – (scenaristul) etc
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2023/09/ro-m-on-146.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri