Mănăstirea Nicula este un important centru de pelerinaj din Ardealul de Nord, ce este situată în localitatea Fizeșu Gherlii, județul Cluj. Vechi loc de pelerinaj, biserica mănăstirii a adăpostit de-a lungul timpului renumita icoană pictată în anul 1681 de meșterul Luca din localitatea Iclod. Conform unui proces-verbal întocmit de ofițeri austrieci, icoana ar fi lăcrimat între 15 februarie și 12 martie 1699. În anul 1713 guvernatorul Transilvaniei Sigismund Kornis a dus icoana la reședința nobiliară de la Castelul Kornis din satul Benediugul Dejului, de unde aceasta a ajuns la Cluj. Ulterior icoana a revenit la Nicula, în bisericuța de lemn nou construită pe dealul împădurit din partea de miazăzi a satului, pentru a adăposti odorul bisericesc. Potrivit datelor existente icoana ar fi fost dăruită sătenilor de la Nicula de către nobilul român Ioan Cupșa (de confesiune catolică). Astăzi, bisericuța de lemn (originală) nu mai există, fiind mistuită cu tot ce era în ea de focul unui incendiu izbucnit la începutul anilor 1970. În locul vechii mănăstiri de lemn arse a fost adusă, în anii următori, o biserica de lemn din satul Țop-Pădureni, județul Cluj. Papa Clement al XIII-lea a acordat în anul 1767 indulgență plenară pelerinilor greco-catolici care veneau în pelerinaj la mănăstirea din satul clujean Nicula în marile sărbători închinate Preasfintei Fecioare Maria. Biserica din piatră a mănăstirii a fost edificată, lângă bisericuța de lemn construită mai înainte acolo, între anii 1875 – 1879 pe cheltuiala Episcopiei de Gherla, mai precis sub păstorirea episcopului Mihail Pavel. În anul 1928 Papa Pius al XI-lea a acordat acestui lăcaș monahal greco-catolic statutul de Sanctuar marian. Prin intermediul școlii de meșteri iconari de la mănăstirea Nicula a pătruns în Transilvania tehnica picturii pe sticlă, acest obicei avându-și originea în Boemia, Austria și Bavaria, zone în care tradiția manufacturilor de sticlărie s-a împletit cu religiozitatea populară catolică. Între artiștii mai cunoscuți care au activat la Nicula se numără Emil Weiß, Moritz Hachmann și Karl Müller. În 1936 episcopul Iuliu Hossu al Episcopiei de Cluj-Gherla a încredințat icoana sfântă și așezământul monahal spre îngrijire călugărilor din Ordinul Sfântul Vasile cel Mare (bazilieni) care au reușit să închege aici o veritabilă viață de obște călugărească. Aceștia au încadrat icoana în iconostasul sculptat din lemn de tei al bisericii de zid a mănăstirii. În anul 1948 mănăstirea greco-catolică a fost închisă. Călugării bazilieni au fost arestați în octombrie 1948, odată cu scoaterea Bisercii Române Unite cu Roma în afara legii. Ieromonahul Leon Manu, starețul mănăstirii, a fost întemnițat de comuniști și a murit în închisoarea Gherla. În data de 18 decembrie 1948 autoritățile comuniste au instalat la Nicula un stareț ortodox, în persoana ieromonahului Varahiil Jitaru, născut în anul 1913 în localitatea Pângărați – Neamț. După 1989 a existat un proces nefinalizat, judecat la Bacău, prin care greco-catolicii încercau să-și recupereze lăcașul.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/12/spinetta-marengo-italia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri