Produsul medalistic de mai sus este o medalie masonică, ce se oferea pentru merite obștești în emanciparea evreilor români. Piesa a fost realizată în anul 1923, de gravorii Gabriel Stănescu și Menachem Carniol Fiul. Medalia este confecționată din bronz, are forma rotundă cu diametrul de 60 milimetri și poate fi admirată și astăzi în colecția Muzeului Național de Istorie a României. În centrul câmpului aversului este redat bustul spre dreapta al doctorului W. Filderman, de jur împrejur fiind aplicată inscripția: “PREMIUL Dr. W. FILDERMAN” * PENTRU MERITE OBȘTEȘTI *”. În spatele cefei personajului sunt marcați anii să de viață: “1882 - 1932”. În centrul câmpului reversului este reprezentată o sală de confrințe, deasupra fiind reprezentat un medalion cu bustul regelui Ferdinand în profil spre stânga, în interiorul unui cerc continuu și al unei coroane de laur având la partea inferioară stema regatului. La partea inferioară este aplicată pe trei rânduri orizontale următoarea inscripție: “EMANICPAREA EVREILOR ROMÂNI / COMISIUNEA CONSTITUȚIONALĂ / 22 FEBRUARIE 1925”
***
Wilhelm Filderman a un fost jurist și om politic român de etnie evreiască, președinte al Uniunii Evreilor Români (1923-1948), președinte al Uniunii Comunităților Evreiești din România (1929-1941; 1944-24 octombrie 1945) și președinte al Consiliului Central al Evreilor din România (1936-1941; 1945), care s-a născut la data de 14/25 septembrie 1882 în București și a decedat la data de 22 aprilie 1963 la Paris. A absolvit Liceul Matei Basarab și Facultatea de Drept de la Universitatea din București în 1906, după care s-a specializat în drept la Sorbona, obținând doctoratul în drept, în 1909. Din 1912 a fost membru al baroului de avocați din București. A participat la primul război mondial, fiind decorat cu ordinele Coroana României și Virtutea Militară. În continuare, întreaga sa viață va fi dedicată luptei politice pentru obținerea egalității de drepturi cu etnicii majoritari români, pentru evreii din România. A făcut parte din delegația României la Conferința de Pace de la Paris (ianuarie 1919 - ianuarie 1920), având contribuții la elaborarea Tratatului privind drepturile minorităților. Ca membru al (PNL), este ales deputat în legislatura 17 iulie 1927-10 noiembrie 1928. Începând din 1929 și până în 16 decembrie 1941 deține funcția de președinte al Uniunii Comunităților Evreiești din România (transformată din 1937 în Federația Uniunilor de Comunități Evreiești din România - FUCER); președinte al Consiliului Central al Evreilor din România (din 1936), care devine funcțional după încetarea activității FUCER, în 1941. În perioada de după promulgarea primelor legi antievreiești (1939 – în timpul guvernului Goga-Cuza) și mai apoi, pe toată durata războiului, în calitate de președinte al Federației Comunităților Evreiești, se situează în primele rânduri ale luptei pentru apărarea membrilor comunității contra abuzurilor. Suferă personal măsurile antievreiești luate de stat: este radiat din baroul București și deportat în Transnistria (30 mai-2 august 1943), la Moghilev, (împreună cu soția și medicul personal, într-o locuință decentă), de unde revine în București în urma intervențiilor reginei mamă – Elena și a ministrului de Interne, Dumitru Popescu. Reînființează (17 septembrie 1945) Consiliul Evreiesc, care urmărea restabilirea drepturilor și averilor confiscate în timpul regimului antonescian. Filderman a refuzat afilierea Uninii Evreilor Români la Comitetul Democrat Evreiesc, organizația-marionetă a Partidului Comunist Român, motiv pentru care a fost arestat de noile autorități comuniste de câteva ori în 1945, tot de atâtea ori eliberat la intervențiile SUA. "Curierul Israelit", la care scria articole, a fost suspendat în anul 1945. Este considerat „membru al reacțiunii, alături de Maniu, Brătianu și Rădescu” și se invocă, în presa comunistă, existența unor "dovezi privind activitatea trădătoare... în timpul lui Antonescu". Demisionează la 24 octombrie 1945 din conducerea FUCER. Reușește să plece din România în 1948, continuând să militeze în exil pentru drepturile evreilor. În țară este judecat și condamnat în contumacie (1950). Domiciliat la Paris, a obținut (1955) și cetățenia americană. Este reabilitat în 1968. Wilhelm Filderman s-a stins din viață la Paris, în 1963.
***
Există unele simboluri masonice care apar frecvent pe bijuterii, medalii și decorații masonice ca de exemplu:
- Compasul – dedicat tuturor masonilor, semnificând Spiritul
- Echerul – dedicat doar Marelui Maestru, semnificând Materia, Spațiul, Echilibrul, fără el masonii nu pot șlefui “piatra brută”
- Steaua în cinci colțuri (pentaclul) – semnifică Lumina, Inteligența. Știința
- Ramurile de accacia – semnifică Reînnoirea, Metamorfoza, Inocența
- Litera G – se referea inițial la Geometrie - știința sacră transmisă, azi cu ample și misterioase încărcături ezoterice.
***
Temuta, admirata sau dezavuata, Francmasoneria a jucat si continua sa aiba un rol important in multiple planuri ale Romaniei. Sub semnul echerului si compasului de sub ochiul unic, s-au desfasurat evenimente majore ale neamului. Efervescenta masonica in Romania a atins o considerabila cota in perioada pasoptista, considerata de istorici o generatie de masoni. Sintagma este acoperita de adevar, daca luam in calcul ca cei vizati apartineau unor societati secrete literare si masonice de la Bucuresti, Iasi, Brasov, Chisinau, Cernauti. Printre exponentii de seama, desavarsiti in lojile pariziene, ii gasim pe Balcescu, Rosetti, Kogalniceanu, Alecsandri, Cuza, Negruzzi si I.C. Bratianu. Sub regele Carol I, nu mai putin de 12 din 19 prim-ministri au fost masoni, ca si alti importanti oameni politici ai vremii. Acum, Francmasoneria romana a facut pasul catre Marea Loja Nationala. În fine, in perioada Romaniei Mari, o figura proeminenta a fost primul-ministru Alexandru Vaida-Voievod, incadrat in loja "Ernest Renan", alaturi de Traian Vuia, Mihai Serban s.a. El a obtinut, datorita discutiilor cu omologii sai masoni, premierii britanic si francez, Lloyd George si Georges Clemenceau, acceptul unor importante revendicari teritoriale romanesti, inclusiv Basarabia. Numele altor oameni care se afla si astazi, ori s-au aflat pana nu demult, in primele randuri ale celebritatilor Masoneriei romanesti sunt: Petre Roman, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Prunariu, Lucian Bolcas, Alexandru Ciocâlteu, Constantin Balaceanu Stolnici, Virgil Ardelean, Ioan Talpeş, Ovidiu Tender, Irinel Popescu, Alexandru Bittner, Razvan Teodorescu, Victor Babiuc, Gheorghe Zamfir, Crin Halaicu, Tudor Gheorghe, Florian Pittis si Adrian Severin. Ziaristul si muzeograful Horia Nestorescu-Balcesti, renumit pentru lucrarile sale de istorie a Masoneriei romane, afirma ca: "Romanii datoreaza Francmasoneriei faurirea Romaniei Moderne, a Independentei, a Regatului, a Statului national unitar si suveran". Biserica Ortodoxa Romana este de cu totul alta parere. Prin Hotararea Sfantului Sinod din 1937, la concluziile Mitropolitului Nicolae al Ardealului, ramasa si astazi in vigoare, aceasta subliniaza in sapte puncte urmatoarea sinteza: "Este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un rol insemnat, avand un rit cvasi-religios, luptand impotriva conceptiei crestine, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala, laica. Este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta". Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“ sunt forma românească a cuvintelor englez free mason, francez francmaçon şi german Freimaurer care înseamnă „zidar,constructor liber“ şi reprezintă o moştenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilicile şi catedralele în Evul mediu. Potrivit dicţionarului enciclopedic „The New Encyclopedia Britannica“, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, răspândindu-se mai cu seamă datorită întinderii în sec. al XIX-lea a Imperiului ritanic (mai corect spus ar fi însă: „societate discretă“). Însă francmasoneria a funcţionat în secret doar atunci şi acolo unde a fost interzisă de lege. Ea nu este prin natura ei o asociaţie secretă, deşi prezintă asemănări cu Şcolile de Mistere din Antichitate. Însă, potrivit definiţiei date de masonii înşişi, masoneria este: „o asociaţie de oameni liberi şi de bune moravuri care conlucrează pentru binele şi progresul societăţii prin perfecţionarea morală şi intelectuală a membrilor săi.“ Despre Masonerie există două puncte de vedere: primul, pro-masonic, prezintă masoneria ca pe o organizație fraternă, ai căror membri sunt uniți de idealuri comune morale şi metafizice; în cele mai multe dintre ramuri, de credinţa într-o fiinţă supremă. Câtă vreme masoneria tinde spre perfecţionarea omului, este compatibilă cu orice credinţă sau convingere sinceră şi nu ar trebui să apară probleme; al doilea, anti-masonic, prezintă această organizație într-o lumină diabolică, socotind-o o pseudoreligie, cu o organizare ermetică, antisocială, complotistă si satanista. Lojele masonice sunt forme de organizare ale masonilor de oriunde.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/09/tableta-cu-stiri-neconventionale-155.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri