Produsul medalistic de mai sus celebrează opera (pictura) “România Descătuşată” realizată de Gheorghe Tăttărescu, ce se păstrează Palatul Cesianu-Racoviță. Alături de Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza sau Theodor Pallady își face apariția, în ultima licitație de artă a anului 2021, și Gheorghe Tattarescu – creatorul unei picturi clasice de factură alegorică, pictor pașoptist, având legături strânse cu Revoluția Română din 1848, așa cum reiese din corespondența bogată pe care a întreținut-o cu revoluționarii și mai ales cu Nicolae Bălcescu. Tot Tattarescu este cel care a definitivat o operă care să conțină un mesaj spiritual și s-a situat în panoplia fondatorilor picturii militante din România, lăsând moștenire monumentalele opere „Renașterea României”, „Deșteptarea României” sau „11 februarie 1866 – România Modernă”. O emblematică operă din această serie este „ România Descătușată ”, scoasă la licitație pe 21 decembrie. Lucrarea împlinește 155 de ani și prezintă subiectul alegoric al României Moderne, care a fost pus pe pânză de Tattarescu în 3 variante: 2 în pictură în culori, dintre care una se află în colecția Muzeului „Gheorghe Tattarescu”, iar cealaltă într-o colecție privată. De remarcat la cea de-a treia lucrare, din licitație, este realizarea în griseuri, o tehnică foarte rar întâlnită în pictura românească, ce sugerează sculptura în pictură. Mai mult, se crede că opera „ România Descătușată” a fost pictată în scop de cadou de protocol pentru Filip de Flandra, fiu al regelui Leopold I al Belgiei, curtat de o parte a clasei politice românești pentru demnitatea de domnitor străin al Principatelor Române Unite, probabil remis prin intermediul consulului general al Belgiei în Principatele Române, Jacques Poumay, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Opera este realizată în ulei pe pânză, are dimensiunile 31 x 24 cm, este semnat şi datat dreapta jos, cu gri, "Tattarescu, 1866". Această operă reprezentativă pentru activitatea lui Tăttărescu a fost expusă în diverse acțiuni recente: Expoziția centrală "Notes on a Landscape", Artsafari, București, 2017; Expoziția "Tricolor", Muzeul de Artă Recentă, București și Expoziția "Perspectives", Europalia, BOZAR, Bruxelles, 2019.
Inițiat în ale picturii de către unchiul său, Nicolae Teodorescu (1786/1797-1880), fondator al Școlii de zugravi de la Buzău, tânărul Gheorghe Tattarescu avea să parcurgă un drum artistic prolific. După absolvirea Școlii de zugravi (1831-1837) va urma cursurile Academiei din San Luca (1845-1851), luând de asemenea și lecții particulare cu pictorul Natale Carta. Va realiza călătorii în Italia, Franța, Marea Britanie, Belgia și Rusia iar începând cu anul 1872 se va remarca în cadrul manifestărilor artistice de la București (Expoziția Amicii belelor arte 1872; Expoziția Artiștilor în viață, 1865, 1868, 1870, 1881; Expoziția Pinacotecii, 1888; Salonul Ateneul Român, 1890; Expoziția Retrospectivă a Artiștilor Români Pictori și Sculptori din ultimii 50 de ani, 1927), precum și în cadrul expozițiilor internaționale (Expoziția Universală de la Paris, 1867; 1889). Se va evidenția printr-o portretistică desăvârșită, alături de compoziții cu temă religioasă, istorică, mitologică sau alegorică, scene de gen și peisaje. Alături de portretistica revoluționară, pe care o tratează în preajma anilor 1848, artistul va aborda și tema idealului național, expusă în lucrări precum „Renașterea României” (1849), „Deșteptarea României” (1850; 1866; 1885), „Nemesis, zeița răzbunării” (1853), „Unirea Principatelor” (1857) sau „11 februarie 1866 - România Modernă”, inițiative ce îl vor poziționa pe artistul Tattarescu în rândul fondatorilor picturii militante românești.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2023/07/oppach-germania.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri