Turnul cu ceas, situat în Piața Unirii din Giurgiu, datează din sec. al XVIII – lea, din timpul ocupației otomane. În acea perioadă, turcii au construit din piatră un foișor cu o înălțime de 22 de metri, pentru a putea supraveghea împrejurimile. Turnul s-a aflat sub stăpânire turcească timp de 30 de ani, însa el a fost construit după planurile de sorginte europeană ale strategilor vremii. Nu este o arhitectura turcească, ci una inspirată din concepția arhitecturii de tip francez, Construit în anul 1771 într-o formă diferită de cea de astăzi, turnul făcea parte din sistemul de fortificație al orașului. El era principalul punct de supraveghere asupra înaintării armatelor inamice, deoarece era cea mai înaltă construcție din zonă. Turnuri asemanatoare au existat și în alte orașe din țări ale Imperiului Otoman precum: Bulgaria, Albania sau, de pildă Serbia de astăzi. Majoritatea au fost distruse prin demolare chiar de către locuitorii orașelor, imediat după războaiele de independență duse de statele respective cu Imperiul Otoman. Din acest motiv, el este o raritate în partea de sud-est a Europei. După ce turcii au fost alungați, această construcție a suferit câteva modificări și i s-a adăugat un ceasornic. Restaurat de câteva ori de-a lungul războielor moderne cărora le-a supaviețuit, turnul a suferit câteva transformări până la primul război mondial. Atunci, o bună parte din oraș a fost afectată de un incendiu, și odată cu el, partea superioară a turnului. Ceasornicul i-a fost adăugat turnului de supraveghere abia în secoul al XIX-lea , odată cu ieșirea de sub stăpânirea turcească. Turnul Ceasornicului a intrat în reconsolidare la sfârșitul anului 2005, lucrările fiind terminate în 2007. Cu această ocazie, ceasornicul a fost înlocuit cu unul nou, cel original aflându-se la muzeul de istorie Teohari Antonescu din orașul Giurgiu. Turnul este un monument de tip A, adică "monument istoric de valoare națională și universală", fiind înscris în Lista monumentelor istorice 2004 din județul Giurgiu. Peste timp Turnul cu ceas a devenit simbolul orașului Giurgiu, acesta fiind prezent și pe stema județului. Construcția turnului are o particularitate, un plan hexagonal, o construcție care înconjoară baza în care de-a lungul timpului au funcționat Primăria, Poliția sau Pompierii. Ultima întrebuințare și cea actuală de altfel, a fost cea dobândită prin concesionarea spațiului de la baza sa, pentru localuri și cafenele. Astăzi s-a reconstruit provizoriu așa ceva în jurul turnului. Totuși el este strâmb din naștere, dintr-un defect de construcție. Are o înclinție de câteva grade, deși nu este Turnul din Pisa. Cel care a folosit Turnul Ceasornicului drept reper al sistematizării urbanistice moderne din Giurgiu, autor al planului orașului, a fost inginerul austriac Morris Van Ott. Directorul Muzeului județean “Teohari Antonescu” Giurgiu explică:“Planul respectiv este din 1832 și are aceeași concepție cu cea a orașului Brăila și, atenție, acelați autor. Mai are o caracteristică, este centrul unde cândva exista un rond circular pe care giurgiuvenii l-au botezat “farfurie” datorită formei sale circulare. Era principalul loc de promenadă al orașului.” O altă particularitate urbanistică, este sistemul piețelor circulare care se perpetuează în cartierele orașului, identificate sub nume de culori. Conform planului urbanistic, orașul era împărțit în cinci culori: roșu, galben albastru, verde și negru. Culoarea neagră era corespondenta fostului sat Smarda, care a fost alipit orașului. Culoarea verde desemna în memoria colectivă a orașului, cartierul specific unei populații parțial românești- parțial bulgărești (așa numiții bivolari) vestită în secolul al XIX-lea. După anii 1960 sistematizarea socialistă a distrus acest centru. S-au construit blocuri care urmau să formeze o piață rectangulară, mergându-se cu nebunia până la ideea de a muta Turnul Ceasornicului la intersecția diagonalelor dreptunghiului nou creat. Acest lucru nu s-a întâmplat, din fericire, însă în același an, cea mai înaltă clădire din oraș devine acum noul bloc de locuințe “Eva”, care lasă în spate Turnul Ceasornicului cu a sa înălțime de 22 de metri și câteva secole bune de istorie. Astăzi turnul este pregătit pentru a veghea orașul încă o sută de ani și și-a recâștigat recent aliatul său estetic, piațeta centrală din jurul său, refăcută după planurile inițiale. Acest aspect urbanistic reconstruiește o parte din piața centrală și pune în valoare un monument istoric de tip A, cu o importanță națională și universală.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2023/07/monede-euro-franceze-de-colectie-29.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri