În anul 2021 Monetăria Națională a Statului a pus în circulație o medalie cu ocazia Zilei aviației române și a forțelor aeriene române. „A imita vulturul, care se pierde în albastrul cerului, a fost din cele mai vechi timpuri, o vie dorinţă a omului legat prin legea gravitaţiunii generale de pământul pe care s-a născut.” – a spus cândva Aurel Vlaicu. Istoria aviaţiei militare române începe cu zborul realizat de inginerul Aurel Vlaicu la 17 iunie 1910. În urmă cu 111 ani, Aurel Vlaicu efectua primul zbor complet cu un aeroplan de concepţie proprie pe teritoriul ţării noastre. Acest eveniment istoric marchează începutul istoriei Aviaţiei militare române, pentru că avionul ,,Vlaicu nr. 1’’ se afla în proprietatea Ministerului de Război. În toamna aceluiași an, România a devenit una dintre primele ţări din lume care a folosit aviaţia în scop militar.La 27 septembrie 1910, în timpul manevrelor militare, desfășurate în Oltenia, același Aurel Vlaicu efectuează un zbor de 35 de minute de la Slatina la Piatra Olt, transportând un document și făcând legătura între două comandamente ale aceluiași corp de armată. Forțele Aeriene Române îndeplinesc misiuni complexe pentru protejarea suveranității spațiului aerian, menținerea păcii, înlăturarea urmărilor calamităților naturale naturale şi intervin în situaţii de urgenţă civilă, asigurând cercetarea aeriană, transportul de materiale, medicamente şi alimente, precum şi evacuarea răniţilor şi bolnavilor din zonele afectate. Această medalie s-a realizat în două variante de metal-compoziție: argint și aliaj de cupru. Principalele caracterisitici tehnice ale medaliilor sunt: metal-compoziție – argint cu puritatea 99,9% sau aliaj de cupru, forma – rotundă, diametrul – 60 milimetri, greutatea – 240 grame (cea de argint), calitatea – patinată, tirajul – 40 bucăți (cea de argint) și 60 bucăți (cea din alija de cupru) și prețul unitar de achiziție de la magazinele monetărie cu TVA inclus – 1561 lei (cea de argint) și 426 lei (cea din aliaj de cupru)/
F-16 Fighting Falcon este un avion de luptă multirol proiectat inițial de compania General Dynamics și ulterior îmbunătățit de compania Lockhead Martin pentru aviația SUA. Avionul dispune de comenzi de zbor electronice, raport tracțiune-greutate supraunitar și poate efectua viraje cu accelerație de 9 g. SUA a construit astfel de avioane în număr de mai bine 4000 exemplare, la un preț estimat de 18,8 milioane dolari bucata. Câteva dintre caracteristicile tehnice ale avionului sunt:
- Echipaj - 1 persoană
- Motor – 1 x Pratt & Whitney F 1000 PW 220 sau 1 x General Electric F110 GE 100
- Profil aerodinamic – NACA 64A204 la baza și la vîrful aripii
- Raza de acțiune – 3200 kilometri
- Raza de luptă – 550 kilometri într-o misiune sus-jos-sus cu șase bombe de 454 kilograme
- Tunuri – 1 x M61 Vulcan 20 milimetri Tun Gatling
- Rachete neghidate – CRV 7
- Rachete ghidate (aer-aer) – 6 x AIM 9 Sidewinder sau 6 x AIM AMRAAM sau 6 x Python 4 sau 6 x Python 5
- Rachete ghidate (aer – sol) – 6 x AGM 65 Mawerick sau 2 x AGM 88 HARM
- Rachete ghidate (antinavale) 4 x AGM 119 Penguin, 2 x AGM 84D Harpoon
- Bombe – 8 x CBU 87 cu fragmentare, 8 CBU 89 mine, 8 x CBU 97, 4 x GBU 10 Paveway, 6 X GBU 12 Paveway, 6 x bombe Paveway ghidate prin laser, 4 x JDAM, 4 x MK 80 și bombe nucreare de tipul B61
Monumentul Eroilor Aerului, dedicat memoriei aviatorilor români militari și civili care au contribuit la dezvoltarea aviației, este situat în centrul Pieței Aviatorilor din București și a fost realizat între anii 1928 - 1935 de Lidia Kotzebue și Iosif Fekete. Construcția, având o înălțime totală de 20 metri, este compusă din sculpturi de bronz, așezate pe un postament de beton armat placat cu piatră de Banpotoc (sat hunedorean), format dintr-un obelisc, situat la rândul său pe o structură realizată din patru prisme trapezoidale lipite între ele prin arcuri de cerc. Tot acest complex este fixat pe o bază circulară din piatră. Deasupra obeliscului este așezată statuia înaltă de 5 metri, cântărind 5 tone, care ilustrează omul zburător, având aripile desfășurate. La baza obeliscului, de jur împrejurul acestuia, sunt prezentați trei aviatori căzuți. Pe soclu sunt prezente insignele, casca, aparatura aviatorilor, dar și numele aviatorilor căzuți între 1930 - 1935, sculptate în 13 plăci de bronz. Sculptura este inclusă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2271, sub denumirea Monumentul Aviatorilor. În anul 1923 a fost format un comitet pentru construirea Monumentului Aviatorilor din care au făcut parte: Prințul Carol al II-lea, prof. dr. Ion Cantacuzino, generalul Vasile Rudeanu, colonel medic aviator Victor Atanasiu, aviator Cornel Olănescu, aviator Mihai Oromolu. Comitetul a cerut inițial sculptorilor Ion Jalea, Alexandru Severin, Cornel Medrea și Ion C. Demetriu-Bârlad să prezinte, contra cost, câte un proiect. Considerând însă că proiectele nu reprezentau spiritul sacrificiului aviatorilor, comitetul a lansat un concurs public cu premii totale în valoare de 40000 de lei pentru construirea monumentului și a invitat mulți artiști, pictori, sculptorii să participe. La concurs au fost prezentate machetele realizate de 14 sculptori, acestea fiind expuse la Ateneul Român în ziua de 2 iulie 1925 pentru a permite publicului să voteze în mod secret proiectul câștigător. Trei lucrări au fost premiate (Spiridon Georgescu, Lidia Kotzebue și Ion Schmidt-Faur) însă, și de această dată, comitetul nu a considerat niciuna din lucrări demnă de execuție.Demersurile întreprinse de comitet pentru realizarea monumentului de către un artist din străinătate însă au eșuat, astfel că dupa doi ani a fost aleasă în final macheta Lidiei Kotzebue, acceptându-se totodată ca aceasta să poată colabora și cu alți sculptori sau arhitecți pentru realizarea monumentului. În iulie 1927, pentru aprobarea finală a proiectului, comitetul i-a cerut Lidiei Kotzebue să realizeze o machetă la scara 1/4 până la 1 octombrie. Din lipsă de timp aceasta nu s-a putut materializa, astfel că pentru realizarea statuilor, Kotzebue s-a adresat sculptorului Ion Jalea. Acesta a refuzat însă oferta și l-a recomandat pe tânărul sculptor Iosif Fekete, astfel că la 27 octombrie 1927 comitetul a putut aproba definitiv lucrarea. În anii 1928-1929 sculptorul Iosif Fekete a realizat cele patru sculpturi în argilă și le-a turnat în gips în mărime naturală. Pentru a reprezenta trupul Icarului a fost folosită o imagine a boxerului Joe Louis, prezent în acea perioadă la București, iar pentru cap a fost utilizată o imagine dintr-un album cu piloți renumiți. În anul 1930 lucrarea putea fi turnată în bronz însă dificultățile strângerii sumei necesare achiziționării materialelor și întârzierea stabilirii locului în care să fie amplasat monumentul au întârziat finalizarea lucrării.Statuile au fost turnate în bronz la Turnătoria V.V. Rășcanu din București, lucrarea fiind terminată abia în iunie 1935. Dezvelirea monumentului a avut loc la 20 iulie 1935, cu participarea Regelui Carol al II-lea, a numeroși membri din conducerea statului, miniștrii și reprezentați ai autorității aeronautice, atașați militari. Evenimentul a fost încheiat cu o paradă militară la care au participat gărzi de onoare și aviatori și au fost prezentate onoruri militare zburătorilor menționați în listele de pe monument. Ulterior, Ion Jalea a afirmat că drepturile moralale asupra lucrării îi revin sculptorului Iosif Fekete iar critici de artă, precum Mircea Țoca, au considerat că realizarea monumentului trebuie să-i fie atribuită integral lui Iosif Fekete, care a modificat total mica machetă prezentată la concurs de Lidia Kotzebue. La inaugurare numele celor doi coautori nu a fost inscripționat, ulterior în 1983 consemnându-se inscripționarea numelui pe monument numai a unuia dintre aceștia.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/08/schleissheim-austria.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri
Mersi!