Înălțarea Domnului este o mare sărbătoare creștină, care comemorează înălțarea la cer a lui Isus Hristos, la 40 de zile după Înviere. Rezumată în trei puncte, pentru creștini Înălțarea semnifică:
- Înălțarea lui Hristos marchează intrarea definitivă a umanității lui Isus în domeniul ceresc al lui Dumnezeu, de unde va veni iarăși, dar care până atunci îl ascunde privirilor oamenilor.
- Isus Hristos, Capul Bisericii, merge înaintea noastră în Împărăția glorioasă a Tatălui, pentru ca noi, mădularele Trupului său, să trăim în speranța că într-o zi vom fi pe vecie cu El.
- Isus Hristos, intrând o dată pentru totdeauna în sanctuarul cerului, mijlocește necontenit pentru noi, fiind Mijlocitorul care ne asigură necontenit revărsarea Spiritului Sfânt.
De acum înainte, Hristos șade de-a dreapta Tatălui. Sfântul Ioan Damschinul spune: „Prin dreapta Tatălui înțelegem slava și cinstea dumnezeirii în care Cel care exista ca Fiu al lui Dumnezeu mai înainte de toți vecii ca Dumnezeu și consubstanțial Tatălui s-a așezat cu trupul după ce s-a întrupat și după ce trupul lui a fost preaslăvit”. Începând din secolul al IV-lea, sărbătoarea se celebrează, atât în Răsărit, cât și în Apus, la 40 de zile după Paști (într-o zi de joi).
În România, odată cu Înălțarea Domnului se serbează și Ziua Eroilor. Încă din 1920, prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920, s-a stabilit ca aceasta să fie sărbătorită în fiecare an cu prilejul zilei Înălțării Domnului. În această zi, după Liturghie sunt oficiate slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troițele și monumentele închinate acestora din țară și din străinătate. Apoi, la ora 12, în această zi de sărbătoare națională, clopotele tuturor bisericilor ortodoxe din România sunt trase în semn de recunoștință față de eroii care s-au jertfit pentru neam, credință și țară. Data sărbătorii a fost reconfirmată în anul 1940, într-un moment tragic pentru țară. În timpul comunismului prin Decretul nr. 71/1948 data a fost schimbată la 9 mai, reconfirmată prin Decretul 117/1977, dar după 1989 s-a revenit la data inițială. Zilei Eroilor i s-a conferit prin lege statutul de ”sărbătoare națională” și s-a stabilit să fie marcată în cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paști, Ziua Înălțării, potrivit tradiției românești. Programul manifestărilor include activități comemorative în Capitală, în țară și în străinătate. Ministerul Apărării Naționale, prin unitățile, instituțiile de învățământ, cercurile și bibliotecile militare, va organiza simpozioane, întâlniri cu istorici și veterani de război, comemorări la cimitire, mausolee și monumente comemorative de război, expoziții de carte. De asemenea, în Capitală, M.Ap.N. va organiza ceremonii la Mormântul Ostașului Necunoscut, Monumentul eroilor căzuți în misiune în teatrele de operații și pe teritoriul României, la Cimitirul Militar Ghencea, Cimitirul Israelit “Filantropia”, Monumentul Eroilor Patriei și Cimitirul Eroii Revoluției. Ministerul Educației Naționale are în vedere desfășurarea, în instituțiile de învățământ, a unor programe dedicate acestei zile: întâlniri cu veteranii de război, spectacole omagiale. Ministerul Afacerilor Externe va organiza, prin intermediul reprezentanțelor diplomatice românești sau oficiilor consulare, activități specifice pentru cinstirea memoriei și comemorarea eroilor români căzuți și înhumați pe teritoriul altor state. Autoritățile administrației publice locale vor organiza expoziții tematice, simpozioane și vor desfășura programe proprii de evocare a memoriei eroilor. Instituțiile de apărare și ordine publică vor asigura gărzi de onoare și muzici militare pentru evenimentele oficiale organizate în Capitală și în municipiile reședință de județ.
Istoria Eroului Necunoscut al României, ca instituţie reprezentativă a eroismului românesc, îşi are originea în anul 1923. Pe pământul eroicelor lupte de la Mărăşeşti, acesta fost desemnat dintre zece sicrie cu eroi necunoscuţi aduse de pe toate fronturile importante din ţară, de către copilul de trupă Amilcar Săndulescu. Eroul Necunoscut este simbolul martirajului şi a jertfei de sine, o emblemă a eroismului colectiv şi însumează, în fapt pe toţi cei aproape 80000 de soldaţi morţi în Primul Război Mondial în luptele de pe văile şi dealurile Moldovei. Cu nume sau fără nume, toţi cei căzuţi în lupta pentru apărarea ţării sunt eroii noştri. Ei s-au adus pe sine jertfă neamului românesc şi pentru acest fapt Biserica îi cinsteşte în egală măsură, acordându-le cinstea pe care o merită. Chiar dacă mai sunt semeni care consideră comemorarea eroilor un fapt desuet şi aparţinând, poate, unui trecut mai îndepărtat de realităţile şi provocările zilelor noastre, semnificaţia acestui moment transcede barierele timpului, ea este în fapt mult mai profundă.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2023/07/sfantul-petru-si-miquelon.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri