Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.
Istoria acestui jeton, aparent banal, cu inscripții puține și lacunare – la fel ca în cazul multor jetoane – care fac dificilă atât identificarea emitentului cât și a localității în care a fost utilizat, este strâns legată de istoria întemeierii unei industrii autohtone de hârtie și, în mod particular, de înființarea primei fabrici românești de hârtie – Letea Bacău. Jetonul este confecționat din alamă, este rotund și are diametrul de 17 milimetri. Pe avers, în interiorul unui cerc perlat la exterior este inscripționată cifra 5 și în jurul acesteia este aplicată inscripția: “BAZARUL PORUMBARU”, în partea de jos fiind aplicată în relief o stea cu șase colțuri. Pe revers, în interiorul unui cerc perlat la exterior este inscripționată doar cifra 5. Nu se știe ce reprezintă exact această cifră. Se pare că acest jeton a fost emis la Letea de băcănia Radu C. Porumbaru, care a fost unul dintre primii directori ai Fabricii de hârtie Letea. Ideea întemeierii unei industrii naționale era vehiculată în cercurile de intelectuali și politicieni români încă dinainte de Unirea Principatelor. Au existat mai multe încercări pentru deschiderea unor fabrici de hârtie, eșuate din diferite motive. Până în 1881 România cumpăra hârtie din Germania și Imperiul Austro-Ungar. Un grup de români cu inițiativă, sprijiniți de premierul liberal Ion C. Brătianu, s-au asociat și au fondat o societate pe acțiuni. Juridic Fabrica Letea a fost creată în data de 17 ianuarie 1881, în fruntea căreia a fost numit Constantin Porumbaru, tatăl inginerului Radu C. Porumbaru. În capul listei de acționari, cu scopul de a mări veniturile coroanei și de atragere în acest proiect și a altor persoane cu posibilități financiare, s-a trecut însuși Regele Carol I. Fabrica s-a construit în zona unor centre forestiere dar și a unor importante surse de apă, locul ales fiind situat în localitatea Letea Nouă, pe malul râului Bistrița, la 3 kilometri depărtare de orașul Bacău. Construcția propriu zisă a fabricii a demarat în data de 12 iulie 1882, sub îndrumarea lui Radu C. Porumbaru, iar prima capacitate de producție a intrat în funcțiune în anul 1884. Radu C. Porumbaru (1854 - 1913) a făcut studii superioare la Paris, obținând diploma de inginer de mine. Ca fapt divers precizez că el a fost primul român care a escaladat vârful Mont Blanc (altitudine - 4807 metri) în data de 2 octombrie 1877. Într-o vreme a fost deputat și senator de Bacău și în anul 1907 a fost numit prefect de Bacău. Tot ca fapt divers se știe că în anul 1884 el ar fi orchestrat niște acțiuni antisemite în oraș.
Acesta își doarme somnul de veci în incinta Fabricii Letea. Cândva, despre el, Nicolae Iorga a scris: “un om și jumătate... rareori am văzut pe cineva bucuros de a crea, de a organiza și de a cârmui...un bărbat între două vârste, de o distincție și o amabilitate rarisime. ” Muncitorii calificați ai fabricii erau cetățeni străini (germani, austrieci sau polonezi), iar cei necalificați erau localnici din satele învecinate. Pentru aceștia trebuiau asigurate niște facilități iar pentru străini, în mod special, niște modalități de recreere. În acest scop Radu C.Porumbaru a înființat un parc dar și un bazar, care a primit firesc numele Bazarul Porumbaru. De aici lucrătorii se aprovizionau cu alimente sau alte produse necesare traiului.
Bazarul Porumbaru a fost un fel de supermarket al începutului secolului al XX-lea. Deși, la prima vedere, bazarul părea un lucru bun, dar au existat și nemulțumiri, exprimate în presa vremii sub anonimat. După decesul lui Porumbaru bazarul a fost cumpărat de fabrică. Nu se știe exact când s-a înființat bazarul dar se poate deduce că doar atunci când numărul de muncitori a ajuns suficient de mare astfel încât să justifice existența unei astfel de afaceri, probabil după 1897. Jetonul prezentat aici se poate să fi fost emis la începutul secolului al XX-lea și să fi circulat până la moartea lui Porumbaru (anul 1913). Jetoanele erau date ca rest clienților care puteau să le utilizeze doar la Bazarul Porumbaru. Se pare că înscrisul 5 de pe jeton ar însemna „Bani”, având în vedere că jetoanele anterioare primului război mondial aveau, în general, valoarea exprimată în bani. Nu se cunosc astfel de jetoane având și alte valori.
Surda documentării: NET: Cercetări numismatice – 2010, autor Dorel Bălăiță
***
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2021/09/senftenberg-austria.html
-->
Răspunsuri