Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată.
Jetonul de mai sus a fost realizat la comanda Fabricii de produse chimice din orașul Mărășești, județul Vrancea. La nivel mondial nașterea industrie chimice grele s-a produs la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea. Prima substanță chimică produsă la scară industrială a fost acidul sulfuric (anul 1736). În anul 1816 s-a construit în Anglia prima fabrică de sodă caustică. În anii 1840 au apărut primele fabrici de îngrășăminte chimice din lume. Istoria industriei petrochimice românești începe la Ploiești (anul 1857) când frații Mehedințeanul pun în funcțiune “Fabrica de gaz” – prima de acest fel din lume. În anul 1908 s-au efectuat sapături la Sărmășel (în Transilvania) în căutare de potasiu dar s-a descoperit gaz metan foarte pur. În anul 1917 gazul metan gazul metan s-a folosit pentru fabricarea cianamidei de calciu (îngrășământ chimic). Una din primele fabrici de produse chimice obținute industrial din România a fost Fabrica de produse chimice de la Mărășești. În data de 7 iunie 1898, prefectul județului Putna – Apostoleanu îi aprobă afaceristului bucureștean Josef Hertz solicitarea de a construi la Mărășești o fabrică chimică. În august 1899 acest afacerist încheie un contract cu moșierul local Ulise J.Negropontes, prin care acesta arenda afaceristului pentru 96 de ani 12 hectare din moșia sa pentru ridicarea fabricii. Pe 25 septembrie 1899 Consiliul de Miniștri acordă fabricii ce urma a se înființa un capital de 630000 lei și alte avantaje pe durata a 15 ani (în baza legii pentru încurajarea industriei naționale).
- scutire de plata impozitelor către stat, județ și comună
- scutire de plata taxelor vamale pentru toate utilajele, mașinile și instalașiile procurate din străinătate
- scutire de plata taxelor vamale pentru materialele cumpărate din străinătate pentru construirea fabrcii
Prin actul constitutiv din 17 decembrie 1901 a luat ființă societatea anonimă pe acțiuni denumită “Fabrica de produse chimice Mărășești societate anonimă” cu sediul în București și un capital de 630000 lei divizat în 1260 de acțiuni a câte 500 lei fiecare. Fondatori au fost: Hertz & Co din Mărășești reprezentată prin Iosef Hertz, Emanuel Culoglu, avocat din București, Jean de Șandor și Paul Szecsi din Ungaria, ambii reprezentați de Iosef A. Loebel, Erhard Wolff din București, Juels Goldschmit, director de bancă din București și Iosef A.Loebel, comerciant bucreștean. Aceștia numesc ca administratori pe Iosef Hertz, Emanuel Culoglu și Jean de Șandor. În data de 9 aprilie 1902 Tribunalul Comercial Ilfov acordă autorizația legală de funcționare a fabricii. Construcția fabricii a început în anul 1899 sub conducerea lui Iozef Hertz cu firma Zlatnaer Schwefelchies Industrie Act Gesellschaft din Budapesta. La început fabrica producea clei de oase, făină de oase și de coarne, gelatină comestibilă și industrială dar și superfosfat. În 1903 fabrica avea în jur de 200 angajați, trei sferturi fiind bărbați cu vîrste întrte 18 si 40 de ani, din zonă, dar unii erau și străini (Bulgaria, Austria, Serbia și Turcia). Plata muncitorilor se făcea la 8 zile cu sume cuprinse între 1,5 și 5 lei pe zi, funcție de calificare fiecăruia dar și de dificultatea locului de muncă. În anul 1917 fabrica a fost distrusă de bombardamente și renovată după război. În perioada interbelică fabrica și-a diversificat producția, aici fabricându-se chiar și muniție de război. În anul 1923 fabrica făcea parte din Societatea Anonimă Română pentru Industrii Chimice Mărășești, alături de fabricile chimice din Brașov și Valea Călugărească. În anul 1929 fabrica a produs 1950 tone ulei, 557 tone grăsime de oase și 310 tone de făină de oase. La începutul celui de-al doilea război mondial fabrica avea o capacitate d eproducție anuală de 700 – 800 vagoane produse chimice, produsele fiind exportate chiar și în SUA. După naționalizare fabrica a primit numele Întreprinderea Industrială de Stat Mărășești beneficiend de atenție din partea autorităților vremii. După 1990 fabrica și-a schimbat denumirea din Chimica Mărășești în Marchim și s-a încercat o privatizare dar fără succes. După anul 2000 fabrica a intrat în faliment și-a închis porțile și a fost demolată în anul 2011. Despre ea ne mai amintesc doar cărțile poștale și jetoanele ce pot fi văzute prin unel colecții. Piesa prezentată aici parvine dintr-o colecție particulară, este confecționată din cupru, are forma rotindă și diametrul de 22,8 milimetri. Pe avers, între un cerc perlat exterior și altul interior, sunt aplicate inscripțiile: “FABRICA DE PRODUSE CHIMICE” – pe partea superioară și: “MARASESCI” – pe partea inferioară, separate de câte o stea în relief având fiecare câte 5 colțuri. În centrul aversului este aplicată inscripția: “MARCĂ” având desupra și dedesubt câte un ornament decorativ. Sub ornamentul decorativ inferior, curbat, este inscripționat numel gravorului: “M.GERSCOVICI”. Pe revers, între un cerc perlat exterior și altul interior, sunt aplicate inscripțiile: “NIMIC FĂRĂ DE MUNCĂ” (la partea superioară) și: “1909” (la partea inferioară), separate de câte o stea în relief, fiecare având câte 5 colțuri. În centru este marcata valoarea: “10” fără a se specifica moneda. Se presupune că această valoare ar reprezenta bani și nu lei. La începutul secolului al XX-lea fiecare firmă deținea și un magazin propriu de unde personalul firmei se putea aproviziona cu cele necesarului traiului de zi cu zi la prețuri inferioare celor practicate în alte magazine. Se crede că o parte a salariului muncitorilor era acordat în astfel de jetoane, pentru ca omul să-și facă cumpărăturile doar în magazinul firmei. Astfel patronul firmei își făcea un pic de publicitate firmei sale, dar și fideliza clientela. Sursa: Lucrarea “Arheologie industrială cu ajutorul jetoanelor” – autor Dorel Bălăiță.
Mărășești este un oraș în județul Vrancea, care include și satele: Siretu, Tișița, Călimănești, Haret, Modruzeni și Pădureni. Orașul se află în extremitatea de est a județului, la limita cu județul Galați, pe malul drept al răului Siret. În timpul primului război mondial zona orașului a fost teatrul unei puternice bătălii, una din puținele victorii strategice ale Antantei în anul 1917 pe frontul de est. La recensmântul dina nul 2011 orașul număra 10671 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 11777 locuitori) dintre care: români – 80,95%, romi – 7,02% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului vrâncean Mărășești astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 81,27%, penticostali – 1,65%, creștini după evanghelie – 3,7% și restul – nedeclarată sau altă religie. Principalii operatori economici din oraș sunt: „Complexul C.F.R. Mărășești”, „SC Rodesign SRL ”, „SC Dansan S.R.L” și „S.C.Marfhising SRL”. Monumentul istoric și de arhitectură, cel mai cunoscut al orașului este Mausoleul eroilor din primul război mondial.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/06/cartofilie-municipiul-buzau-biserica.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri