Jetoanele sunt piese din metal sau alte materiale nemetalice, asemănătoare ca formă şi ca dimensiune monedelor și sunt folosite pentru declanșarea unui automat de muzică, pentru procurarea unor băuturi sau mici obiecte, ori pentru acces într-o anume incintă, etc. Pe unele jetoane este înscrisă chiar şi o valoare, sau numele unei firme, magazin, localitate, etc. În cazuri deosebite jetoanele sunt folosite şi ca număr de ordine. În mod cu totul special ele au fost precursoarele monedelor metalice, fiind folosite pentru efectuarea unor plăţi pe plan local şi uneori ele reprezintau o sumă încasată de membrii unor consilii de administraţie ale unor societăţi, pentru participarea la ședinţe, şi care, ulterior, erau schimbate la casierii în monedă adevărată. Jetonul de mai sus a fost emis la comanda Fabricii de zahăr din orașul Mărășești, județul Vrancea, are forma rotundă, este opera gravorului Carniol fiul și este confecționat din cupru. Primele fabrici de zahăr din România s-au construit în anii 1875 (la Sascut - Bacău) și 1876 (la Chitila - Ilfov). Înainte România consuma zahăr de import. Pentru a încuraja construirea unor fabrici de zahăr guvernul condus de Lascăr Catargiu adoptă câteva măsuri protecționiste pentru industria autohtonă. La 29 martie / 10 aprilie s-a dat Legea pentru încurajarea industriei zahărului (scutiri de taxe și impozite pe 20 de ani) și astfel au apărut cele două fabrici. Pentru a face față concurenței străine celor două fabrici li se oferă unele avantaje (o primă de 16 bani/kg de zahăr produs în țară precum și o primă de 250000 lei pentru compensarea pagubelor). În urma acestor avantajelor, inclusiv o taxă de 35 bani/kg zahar importat), se construiesc noi fabrici (Mărășești – 1897, Roman – 1899, Ripicenu, jud. Botoșani – 1900, Herăstrău – 1901 și Brânceni, jud.Teleorman).
Fabrica de zahăr de la Mărășești, județul Vrancea a fost înființată de către Societatea română pentru fabricarea zahărului, la inițiativa lui George Ulysse Negroponte, mare moșier, ce deținea peste 40000 de hectare în zonă. Construirea și dotarea fabricii a costat 2750000 lei, o sumă imensă pentru acea vreme. Aici lucrau aproximativ 500 de oameni, iar producția media anuală era de 6000 – 7000 de tone. În anul 1910 România a exportat în Turcia și Bulgaria 8000 tone de zahăr. La începutul secolului al XX-lea Iorga vizitează fabrica, scriind undeva că a găsit-o “gătită ca o vilă”. Totuși datorită concurenței acerbe în anul 1914 fabrica este închisă. În data de 6 august 1917 fabrica a fost distrusă de bombardamente și nu s-a mai refăcut. Au mai rămas doar câteva jetoane și cărți poștale ce pot fi văzute în colecțiile unor pasionați. Se crede că valorile nominale ale acestor jetoane se referă la bani și erau folsite de către angajații fabricii pentru plata alimentelor sau a unor obiecte de uz personal achiziționate de la cantina fabricii. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începtul celui de-al XX-lea cantinele erau mai degrabă un fel de băcănii sau prăvălii de unde angajații unei firme se puteau aproviziona cu cele necesare traiului uneori la prețuri la mai mici decât la alte mgazine. Aceste jetoane erau primite de muncitori, de multe ori în avans, în contul unei părți din salariu.(Sursa - Lucrarea "Arheologie industrială cu ajutorul jetoanelor" - autor Dorel Bălăiță).
Mărășești este un oraș în județul Vrancea, care include și satele: Siretu, Tișița, Călimănești, Haret, Modruzeni și Pădureni. Orașul se află în extremitatea de est a județului, la limita cu județul Galați, pe malul drept al răului Siret. În timpul primului război mondial zona orașului a fost teatrul unei puternice bătălii, una din puținele victorii strategice ale Antantei în anul 1917 pe frontul de est. La recensmântul dina nul 2011 orașul număra 10671 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 11777 locuitori) dintre care: români – 80,95%, romi – 7,02% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a orașului vrâncean Mărășești astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 81,27%, penticostali – 1,65%, creștini după evanghelie – 3,7% și restul – nedeclarată sau altă religie. Principalii operatori economici din oraș sunt: „Complexul C.F.R. Mărășești”, „SC Rodesign SRL ”, „SC Dansan S.R.L” și „S.C.Marfhising SRL”. Monumentul istoric și de arhitectură, cel mai cunoscut al orașului este Mausoleul eroilor din primul război mondial.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2022/06/cartofilie-municipiul-buzau-biserica.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri