După cel de-al doilea război mondial, industrializarea Buzăului a fost accelerată forțat, populația sa triplându-se în mai puțin de 50 de ani; noii locuitori au fost aduși de autorități pentru a lucra în fabricile construite pe platforma industrială de sud, dar și în nordul orașului. Orașul și-a schimbat profund aspectul, fiind construite cartiere muncitorești pe locul vechilor străzi comerciale, iar unele clădiri istorice dispărând, cum a fost cazul Teatrului Moldavia, al cărui rol cultural a fost preluat de Casa de Cultură a Sindicatelor (CSS) și apoi și de Cinematograful Dacia. Clădirea Teatrului ”Moldavia” a dispărut și nici Cinematograful ”Dacia” nu o duce prea bine. În schimb, în ciuda numeroaselor ”bocitoare”, Casa de Cultură a Sindicatelor există, ba chiar dă semne că ar putea aniversa centenarul propriu. Semnificativ este faptul că angajații și colaboratorii Casei de Cultură nu au fost nevoiți niciodată să-și mute activitățile în alte clădiri, cum s-a tot întâmplat cu alte instituții de profil (bugetar). Fiecare clădire cu soarta ei și cu oamenii care o sfințesc, pe care îi merită. Ca și alte așezăminte sindicale, și CCS Buzău a trecut prin momente de cumpănă. Situația s-a redresat odată cu venirea la conducere a lui Vasile Minică, un lider sindical cu experiență de-o viață, cum se spune.În anul 1964, în cadrul Trustului 1 Bucureşti, Grup Şantiere Ploieşti, ia fiinţă Şantierul USPS Buzău (ISPS) – şef şantier, Veve Gheorghiu – care începe construcţia Uzinei de Sârmă. Un an mai târziu se înfiinţează Şantierul 113 Buzău, condus de inginerul Toma Dumitru. Prima lucrare – Fabrica de Zahăr din Buzău.
Din ianuarie 1966, cele două şantiere se unifică sub denumirea de Şantierul 113 Buzău, care execută următoarele obiective: ISPS, Fabrica de Zahăr, Fabrica de Geamuri, Întreprinderea de Utilaj Terasier (IUT), Casa de Cultură a Sindicatelor, CET Buzău, continuare lucrări la IPMP, modernizare Moara „11 Iunie” și altele. Așadar, CCS Buzău a fost construită de Șantierul 113 Buzău, transformat ulterior în Șantierul 6 ș.a.m.d. până la actualul SC INTEGRAL SA. Este de reținut faptul că mulți ingineri au contribuit la construirea modernului edificiu al Casei de Cultură a Sindicatelor din muncipiul Buzău. Instituția de cultură este situată pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, la nr. 40. Casa de Cultură a fost construită în anul 1975 de o echipă condusă de arhitecții Constantin Frumuzache şi Maria Milita Sion. Acum nu mai are aceeaşi importanţă şi influenţă pe care obişnuia să o aibă, dar încă se ţin lansări de cărţi, piese de teatru şi concerte - mult mai rar. Acest tip de spațiu era considerat un reper important al oraşului în perioada comunistă, şi nu numai in Buzău. Pe lângă un loc de transmitere a artei şi a culturii era chiar centrul vieții sociale. Aceasta este partea bună şi ideea principală pe care se bazau oamenii din acele vremuri, chiar dacă şi cultura era un instrument de controlare a populației. Două lucruri aparte atrag atenția la acest lăcaș de cultură: mozaicul de pe unul din pereții exteriori și statuia pictorului Ion Andreescu, care a locuit o vreme și în Buzău, ambele realizate în anul 1978. Astăzi la parterul clădirii este restaurantul “Casa berarilor” și discoteca „No Limits” unde se face prea puțină cultură și se consumă mai mult alcool. Păcat!
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/10/bavikhove-olanda.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri