Schitul (Mănăstirea Balamuci sau Mănăstirea Sitaru) este o mănăstire ortodoxă, cu statut de monument istoric, situată în apropierea satului Sitaru, comuna Grădiștea, județul Ilfov. Ctitorul primei biserici de zid din sihăstria de la Sitaru – una din cele mai izbutite realizări arhitecturale muntenești din sec. al XVIII-lea – a fost boierul Papa Greceanu, străbunicul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Conform pisaniei, în anul 1752 biserica va fi refăcută „de iznoavă”, în vremea Mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei, fiind pictată de „Neacșa ierei, Dima ierei, Grigorie, Șerban, Constantin și Constandache”, în 1753. Mănăstirea a fost din 1838 locul în care au fost transferați bolnavii mintal care între 1825 și 1838 fuseseră ținuți la Mănăstirea Negoiești. Conform lui Ion I. Cantacuzino, care îl cita pe P. Samarian, este posibil ca mănăstirea Balamuci să fi servit și înainte de 1838 ca adăpost pentru alienați, și în acest caz numele ei se trăgea de la denumirea rusă sau ruteană pentru om care vorbește aiurea, balamuțiau. În orice caz, de la numele acestei mănăstirii a rămas cuvântul „balamuc”, sinonim pentru „casă de nebuni”. Din 1845 acești bolnavi au fost transferați într-o clădire din apropierea Mănăstirii Mărcuța - de lângă București. După secularizarea averilor mănăstirești, în mănăstire va funcționa o temniță pentru minori. În 1915 mănăstirea rămâne pustie. Abia în anul 1928, doi călugări din obștea Căldărușanilor, Atanasie și Martirie, se mută la Sitaru, căutând să reînvie schitul. În 1944 sosesc aici 24 de călugări basarabeni, refugiați de la Mănăstirea Noul Neamț. Chiar și după decretul regimului comunist, de desființare a mănăstirilor, din 1959, doi dintre viețuitori refuză să părăsească mănăstirea. După 1971 viața duhovnicească la Sitaru începe să renască, părinții Damian Bogdan, Gheorghe Ghenoiu și Gherasim reușind să adune în jurul lor o obște numeroasă. În ultimii ani s-au construit un corp de chilii, un arhondoriac, o bibliotecă etc. Sitaru este un sat de 1036 locuitori din comuna Grădiștea, judeșul Ilfov. Atracția satului este Mănăstirea Balamuci ctitoriră în anul 1627 de soțiii Pavel și Elena Greceanu. Biserica, având hramul „Adormirea Maicii Domnului“ păstrează picturi din 1752.
Grădiștea (în trecut, Greci, Grădiștea lui Gherman sau Greci-Grădiștea) este o comună din județul Ilfov care include și satul Sitaru, fiind situată pe malul lacului Căldărușani, Aici există Rezervația forestieră Căldărușani, înființată în anul 1954. Prin comună trece șoseaua județeană DJ101, care o leagă spre est în județul Ialomița de Dridu și Jilavele și spre vest de Moara Vlăsiei. Tot pe aici trece și calea ferată București – Urziceni fiind deservită de halta Greci. La recensământul din anl 2021 comuna număra 3231 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 3268 locuitori) dintre care 93,04% - români, 1,8% - romi și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei ilfovene Grădiștea astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 93,35% și restul – nedeclarată sau altă religie. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Greci-Grădiștea, făcea parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov, totalizând circa 1000 de locuitori. În 1925, comuna este atestată cu numele de Greci, ca făcând parte din plasa Fierbinți a aceluiași județ. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Urziceni din regiunea București. În 1968, la reorganizarea administrativă, a devenit parte din județul Ilfov, satele ei fiind și ele comasate până la structura actuală. În 1981, la o nouă reorganizare administrativă, comuna a devenit pentru câteva luni parte din județul Ialomița, pentru ca în toamna aceluiași an să fie transferată la Sectorul Agricol Ilfov din subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov. Monumentele istorice ale comunei sunt:
- situl arheologic „la Ceair” o așezare din Epoca Bronzului aparținând culturilor Glina și Tei și una din secolele al II-lea–I î.e.n.
- situl de pe malul sudic al lacului Căldărușani - așezări din Epoca Bronzului, secolele al V-lea - al VI-lea e.n. și secolele al XVI-lea–al XVIII-lea;
- situl aflat la nord-est de primărie, ce cuprinde o așezare geto-dacică și una din Epoca Bronzului.
- biserica „Adormirea Maicii Domnului” - Măxineni din satul Grădiștea, datând cel puțin din 1547-1657
- biserica cu același hram din satul Sitaru, datând din secolul al XVIII-lea.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/06/moosch-franta.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri