Biserica evanghelică maghiară din orașul Copșa Mică, județul Sibiu, a fost construită în secolul al XIII-lea. Ea este situată în centrul orașului, lângă Biserica romano-catolică, pe Strada Mediașului, la nr.100. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cu următoarele obiective: Biserica evanghelică, secolul al XIII-lea, modificată în secolul al XVIII-lea și Zidul de incintă, secolele al XV-lea – al XVIII-lea. O primă atestare documentară datează de la începutul secolului al XV-lea. Conform informațiilor profesorului Coriolan Suciu localitatea este pomenită inițial sub denumirea de Parva Kabaz în anul 1402. În anul 1415 localitatea apare sub denumirea de Kops Minor, iar în anul 1429 apare sub denumirea de Kyss Kappyss. Satele din jurul acestei localități au aparținut Pământului Crăiesc (Fundus Regius) organizat administrativ în scaunul Mediașului. În secolul al XV-lea acest scaun obține autonomie în cadrul regatului Ungariei, autonomie întărită de regele Matei Corvin în anul 1476. Privilegiile acordate populației sătești s-au extins și asupra celei din Copșa Mică.
Documentele vremii atestă că aici nu au existat țărani aserviți, ci liberi. Această libertate trebuia răsplătită prin asigurarea pazei drumului comercial dintre Alba Iulia-Dumbrăveni-Sighișoara, care era o arteră principală din estul Transilvaniei. În anul 1415 în Copșa Mică exista parohia și biserica romano-catolică. În secolul al XVII-lea reforma principilor ardeleni a produs schimbări a religiei locuitorilor, majoritatea devenind luterani. Deși o parte a populației este de origine maghiară influența sașilor din zonă și-a spus cuvântul, determinând îmbrățișarea reformei luterane. Călugărul Rogerius, fugind din captivitatea tătară (1241), nota că turnurile bisericilor fuseseră singurele sale călăuze. Afirmațiile canonicului reprezintă indicii prețioase privind existența unor biserici zidite înainte de invazia tătarilor. Acestea erau construite în stilul romanic, un stil masiv și auster. Romanicul a fost introdus în Transilvania de ordinele călugărești și de oaspeții germani. Întâlnim în general două tipuri de bazilici romanice: cele înzestrate cu turn de vest și cele fără turn. Biserica din Copșa Mică a aparținut primei categorii. Biserica romanică a fost ridicată în secolul al XIII-lea și este cuprinsă în actuala biserică luterană. Din vechiul lăcaș de cult se mai păstrează fațada de vest, cu un mic turn clopotniță, prevăzut cu un drum de strajă. Pe fațada vestică se mai disting elemente decorative specifice stilului romanic, numite lesene, care sunt formate din pilaștri înguști și subțiri, fără capitel și bază. Biserica este înconjurată de o incintă de dimensiuni modeste. În interiorul lăcașului se remarcă altarul baroc, orga cu decorațiuni clasiciste, precum și tribunele simple.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/12/roma-italia.html
-->
Răspunsuri