Bulevardul Carol I din municipiul Brăila, denumire actuală Bulevardul Independenței este o importantă arteră rutieră și pietonală a orașului, orientată de la nord la sus, de forma uni arc de cerc (a se vedea schema de mai sus).
Ocolit de furia unor denumiri noi date dupa primul razboi mondial, aceasta artera a orasului reprezinta, in momentul, de fata limita zonei de protectie a orasului vechi. Acest bulevard, paralel cu str. Unirii, reprezinta un parcurs aproximativ paralel cu santul cel mare al cetatii de pana la 1829. Imediat dupa aceasta data, pe primul plan al orasului facut din ordinul lui Kiseleff, care hotarase si sistematizarea Brailei, adica pe planul lui Riniev (ce poarta data de 10 mai 1830) aceasta artera inca nu exista. Abia pe cele ulterioare, incep sa se citeasca intentiile arhitectilor de a deschide Braila si de a o sistematiza, dupa ideea simpla (ni se pare noua astazi), de a continua orasul cu strazi de la Dunare la Dunare.
S-a spus, nu o data, ca ideea a venit arhitectilor de la felul in care era sistematizata Odesa, ca "s-a copiat planul Odesei". Până în anul 1878 strada s-a numit Glasisului. Odata cu dobandirea independentei de stat, cu prezenta repetata a domnitorului Carol la Braila, a fost firesc sa se atribuie numele șefului statului unei astfel de artere. Ea a fost si a ramas Carol I pana dupa cel de-al doilea razboi mondial cand, a devenit Karl Marx. Pornind de la capatul de nord al bulevardului, un prim reper il constituie Zona Carantinei, o zonă legată de Carantina Portului si Spitalul Civil care au dat, una langa cealalta si o Piata a Carantinei. Prin urmare, pe malul destul de rapos al Dunarii s-a plasat primul Spital civil al orasului, ulterior mutat pe Calea Silistrei (Calarasilor) in localul de astazi al Spitalului nr. 1 (Sf. Spiridon).
La intersectia cu Calea Galati de astazi, fata in fata cu blocul turn, si in diagonala fata de fostul club al uzinelor "Progresul" s-a aflat, intr-o cladire ce nu mai este, sediul Sindicatelor muncitorilor manuali din portul Braila, unul dintre cele mai puternice, precum si Scoala proletariana "Stefan Gheorghiu”. Langa clubul "Progresul" trona monumentul lui I.C Frimu (ridicat la inceputul anilor '60 – fruntaș al mișcării muncitorești). La intersectia bulevardului cu str. Regala (actuala M. Eminescu) era hanul Ceapiru de pe latura sudica a pietii Bucuresti, Ferdinand si, acum, Hristo Botev, demolat în anul 1959. Venind spre sud revin în amintire vechi case cum sunt cele ale lui Vasile Pantecan, sau casa avocatului Jecu, dupa care, la intersectia cu strada Sf. Constantin (Scolilor), Cofetaria Andronic. Ceva mai departe, tot pe bulevard, a locuit preotul Cosma Mosescu, unul dintre primii oameni de scoala proveniti din randul preotimii. Ajunsi la capătul sudic al bulevardului ne amintim de fosta Cazarma a jandarmeriei, astazi Colegiul Munteanu-Murgoci si Palatul Agriculturii.
Ajunsi la faleza voi aminti cealalta frumoasa cladire in stil neoromânesc, fosta Casa a Tineretului de dinainte de 1989 - propusa la un moment dat pentru Sectia de stiintele naturii a muzeului brailean. In perioada interbelica de-a lungul Bulevardului Carol au fost amenajate urmatoarele parcuri:
- Parcul Regele Ferdinand – amenajat la intersectia Bulevardului Carol cu strada Regala
- Gradina Sfantului Spiridon – amenajata in anii 1925 si 1933, la intersectia cu strada Calarasi in fata Liceului de fete si a Bisericii Sfantului Spiridon
- Gradina Bulevardul Carol – Victoria – amenajata in anul 1939 la intersectia cu strada Victoriei
- Gradina Bulevardul Carol – Galati – amenajata in anul 1937 la intersectia cu strada Galati
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/07/adlwang-austria.html
-->
Răspunsuri