Cazinoul din stațiunea Sinaia, județul Prahova, gazdă a numeroase conferințe, simpozioane, congrese și reuniuni naționale și internaționale, este, în același timp, locul preferat pentru organizarea unor expoziții deosebite de artă plastică și fotografie, lansări de carte, concerte și spectacole. Edificiul este situat în parcul “Dimitrie Ghica”, fiind construit la inițiativa regelui Carol I. Construcția a început în anul 1911 și a fost terminată în mai puțin de 7 luni. Cazinoul a fost inaugurat în 5 iulie 1912. La puţin timp după inaugurare, cazinoul s-a transformat în cel mai important punct de atracţie al staţiunii, au apărut hoteluri şi restaurante în jurul său, trasformând oraşul într-o staţiune de lux.
Intreaga clădire a Cazinoului din Sinaia are o amprentă la sol de 3800 mp şi este structurat pe cinci niveluri. Cele mai mari încăperi sunt Sala de Teatru, Foaierul ( locul de întâmpinare a oaspeţilor), Sala Oglinzilor (cea mai mare sală), care împreună cu galeria sa are o suprafaţă de 650 de mp, Sala Baccara și Sala prinţului Dionisie Ghika, aflate pe palierul principal (în care încap între 1000 și 3000 de persoane). In clădire mai sunt cabinete private și alte cabine de protocol, Cabinetul Verde și Cabinetul Baronul de Marcay. Veştile despre inaugurarea luxosului Casino din staţiunea reşedinţă de vară a Casei Regale a României s-au răspândit rapid şi au ţinut capul de afiş al ziarelor din Europa, mai ales că, la două zile de la inaugurare, fraţii Loebel s-au sinucis după ce şi-au pierdut întreaga avere la Casino.
Noua destinaţie va deveni în scurt timp atracţia irezistibilă a staţiunii şi o importantă sursă de venituri pentru acţionarii săi. Închis temporar, printr-un decret regal, în timpul celui de-al doilea război balcanic, a fost reinaugurat în 1913, printr-un concert al tânărului, pe atunci, genial violonist român George Enescu, precum și prin prezența pe marea scenă a Cazinoului a unui spectacol de înaltă ținută a dramaturgului Alexandru Davila (pe atunci și director al Teatrului din București), la care au asistat familia regală și Titu Maiorescu, pe atunci prim ministru al țării, reinaugurare care s-a încheiat cu jocuri de artificii.
Lucrările au fost supravegheate de arhitectul Petre Antonescu, care era și autorul planurilor. Cazinoul l-a avut ca prim acționar pe baronul Edgar de Marcay, acționar și al cazinoului din Monte Carlo, după arhitectura căruia a fost construit și cel din Sinaia. Alți acționari au fost Eforia Spitalelor Civile, Primăria Sinaia, baronii francezi, frații De Marcay, acționari și la cazinourile din Nisa și Monte Carlo, și politicienii Gheorghe Grigore Cantacuzino-Nababul și Nicolae Lahovary. Casinoul a funcționat cu intermitențele în timpul celor două războaie mondiale când a devenit centru de refugiați și răniți.
Casinoul a funcționat de la inaugurare până în 1947, când sistemul comunism din România au interzis jocurile de noroc. Casino-ul, ca loc de desfăşurare a jocurilor de noroc, va fi închis, spaţiul fiind folosit câtva timp de Societatea de Cruce Roşie pentru îndeplinirea unor scopuri umanitare. În anii următori, după importante reparaţii şi adaptări, Casino-ul a devenit Casa de Cultură a Sindicatelor din Sinaia. Având acum un alt profil, clădirea va adăposti biblioteca oraşului, diverse cercuri artistice şi va fi gazda a numeroase manifestări culturale, printre care: spectacole de teatru, folclor, concerte. În anul 1978, Casino-ul a fost destinat unor activităţi de protocol, în februarie 1990, a fost transmis Ministerului Culturii, iar după câteva zile, Ministerului Turismului. Ulterior, în 1995, cazinoul a trecut în Administraţia Protocolului de Stat.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/maldive.html
-->
Răspunsuri