Comloșu Mare, în limba germană - Grosskomlosch; Großhopfendorf, în limba maghiară - Nagykomlós, este o comună din județul Timiș, care include și satele: Comloșu Mic și Lunga. Localitatea a capitala plășii Comloș din judeșul interbelic Timiș-Torontal. Comloșu Mare se situează în vestul județului Timiș, aproape de extremitatea vestică a României, foarte aproape de granița cu Serbia (limitele comunei coincid cu granița).
Distanța până la orașele de referință este: 14 km de Jimbolia, 34 km de Sânnicolau Mare și 60 km de municipiul Timișoara. Localitatea este străbătută de drumul național DN59C Jimbolia - Sânnicolau Mare. Pe cale ferată, are acces la linia Timișoara - Nerău.
Prima atestare documentară a localității parvine din anul 1446, dar descoperirile arheologice atestă locuirea zonei încă din neolitic. Fenomenul colonizator din Banatul de după 1717 s-a manifestat și aici. În anul 1734 a început așezarea oltenilor în localitate. Începând cu anul 1781 au avut loc colonizările de familii germane originare din Luxemburg.
În comună apare cea mai longevivă publicație sătească românească, intitulată Suflet nou. Primul număr a apărut de Sfânta Maria Mare, adică la 15 august 1934, din inițiativa unor dascăli și alți intelectuali ai acestei comune. În prezent în această revistă se publică poezii scrise de profesori din Timișoara sau profesori plecați în străinătate.
La recensământul din anul 2011 comuna număra 4737 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002 – 4806 locuitor), dintre care: români – 72,7%, maghiari – 1,3%, romi – 18,15%, germani – 2,4%, slovaci – 1,07% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei timișene Comloșu Mare astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 7,79%, romano catolici - 6,83%, penticostali – 6,22%, greco catolci – 4,2% și restul – nedeclarată sau altă religie.
Ca atracții turistice ale comunei enumăr: Casa națională Iulian Grozescu, fostul Han Mare și Conacul San Marco. Conacul San Marco este un monument istoric aflat pe teritoriul comunei, fiind construit în jurul anului 1840 de către contele Nákó János. Construcția cuprindea două aripi despărţite de o poartă monumentală de fier forjat, deasupra căreia se afla blazonul familiei, cioplit în piatră, o sală de teatru şi clădiri administrative, toate în vecinătatea unui parc superb, care se întindea pe nu mai puţin de zece hectare. Se consideră că parcul din jurul castelului ar fi fost chiar darul de nuntă al împăratului Franz Josef, acesta reproducând în miniatură o faimoasă grădină vieneză.
Copacii au fost plantaţi pe la începutul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, iar din fiecare colţ al parcului pornea câte o alee spre mijlocul acestuia, unde se afla un rondou. Aleile erau acoperite cu piatră măruntă, de marmură albă. În parcul fostului conac San Marco se află azi bustul primului ziarist profesionist al Banatului, Iulian Grozescu, născut la 20 ianuarie 1839 în Comloşu Mare. În prezent, aripa dreaptă a conacului este sediu al primăriei, iar cealaltă aripă este proprietate privată. Monumentul poate fi vizitat din exterior.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/istoria-jocurilor-olimpice-3.html
-->
Răspunsuri