Monumentul Siculicidium a fost dezvelit în ziua de 8 octombrie 1905 și se află lângă drumul E578, în localitatea Siculeni, între Miercurea Ciuc și Gheorgheni, județul Harghita, ce are statut de monument istoric începând cu anul 1992. Monumentul a fost executat pe baza planului elaborat de arhitectul Tamás József din Miercurea-Ciuc iar pasărea de pe stâlpul central a monumentului este opera renumitului sculptor Köllő Miklós. Anvergura aripilor păsării este de 2,6 metri. Obeliscul de piatră din centrul compoziţiei este flancat de două ziduri scunde, treptate, placate cu piatră, dispuse în linii curbe asemenea unor braţe. Acestea sunt marcate de câte o urnă aşezată pe câte un stâlpişor, primele fiind decorate cu guttae, iar în vârf cu câte-o bilă de piatră. Obeliscul de piatră cu muchiile teşite este amplasat pe un postament cu secţiunea cruciformă și se caracterizează printr-un soclu treptat și prezintă o friză decorată cu denticuli şi o cornişă profilată. În zona de sub friză faţadele obeliscului sunt decorate cu câte o stea cu şase raze. În vârful construcţiei, pe o sferă de piatră, stă pasărea turul cu aripile desfăcute. Placa de marmură tot cruciformă de pe faţada principală a postamentului poartă inscripţia comemorativă. Prima parte a textului acesteia a fost redactat de istoricul şi profesorul universitar clujean, dr. Szádeczky Lajos (1859-1935), iar versurile care constituie partea a doua a inscripţiei, le-a scris dr. Balló István, profesor în Miercurea Ciuc.Monumentul a fost ridicat în memoria secuilor care au căzut la Siculeni la 7 ianuarie 1764, în urma represaliilor sângeroase, comandate de ofiţerii armatei austriece împotriva secuilor din Scaunul Ciuc şi din Trei Scaune. Vina acestora a fost că s-au opus înrolării în regimentele de grăniceri organizate de autorităţile imperiale.Secuii din Scaunul Ciuc, conduşi de parohii din Leliceni şi Delnița, Zöld Péter respectiv Beke István, s-au opus înrolării refugiindu-se din faţa comisiei de recrutare în pădure. La începutul anului 1764 li s-au alăturat şi secui din Trei Scaune. Rezistenţa a cedat însă în 5 ianuarie, când din cauza frigului insuportabil, a lipsei de hrană şi a ameninţărilor militarilor austrieci, secuii au fost nevoiţi să coboare în sat, intrând în Siculeni. Ca represalii, peste două zile comisia de recrutare a ordonat un atac neaşteptat asupra întregului sat. Masacrul a început în zorii zilei de 7 ianuarie 1764 cu focuri de tun. Secuii care s-au împotrivit recrutării au căzut fără a putea opune rezistenţă în faţa atacului a celor circa 1300 de militari austrieci. Masacrul de la Siculeni ordonat de general-maiorul Siskovich József şi executat sub conducerea locotenent-colonelului Caratto s-a întipărit în istorie sub denumirea de Pierzarea de la Siculeni, sau siculicidium (masacrul secuilor). Numărul exact al victimelor este necunoscut, ele fiind înmormântate la marginea satului într-o groapă comună. Intenţia ridicării unui monument, demn de memoria tristului eveniment s-a formulat deja în anii 1860, însă procurarea fondurilor necesare s-a prelungit timp de mai multe decenii. În anul 1891 s-a înfiinţat comisia pentru ridicarea monumentului. Piatra de temelie a monumentului a fost depusă la 10 mai 1898, iar până la sfârşitul anului s-a montat în vârf şi pasărea turul (pasăre din mitologia maghiară). După evenimente, mii de secui (unele estimări indică cifre comparabile cu populaţia a cinci sate secuieşti) au plecat peste munţi, în Moldova, unde s-au stabilit în satele ceangăieşti din Ghimeș, dar şi pe malul Siretului, în Bucovina. Evenimentele de atunci au inspirat o literatură foarte bogată, fiind subiectul multor romane, nuvele și poezii.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/tableta-cu-stiri-neconventionale-70.html
-->
Răspunsuri