În imediata apropiere a municipiului Botoşani, pe drumul ce duce către Ipoteşti, satul copilăriei lui Eminescu, se află mica localitate rurală Stânceşti, comuna Mihai Eminescu. Aici a trăit neamul boieresc Callimachi, care a dat ţării, patru voievozi, un mitropolit, numeroşi principi şi diplomaţi deosebit de importanţi, precum și pe Teodor Callimachi, ambasadorul Unirii din 1859. Și tot aici s-au descoperit două cetăți și un prețios tezaur. Împrejurimile aduc aminte de existenţa pe aceste meleaguri a celui mai luxos conac boieresc de ţară din Moldova, întreţinut de grădinari şi valeţi italieni, care i-a uluit pe toţi cei care l-au vizitat. În interiorul acestui conac s-a aflat şi un centru cultural deosebit pentru România sfârşitului secolului al XIX-lea şi începutul secolului a XX-lea. Familia Callimachi, în ciuda numelui era o familie românească, de moldoveni din Basarabia. La origine au fost, se spune, răzeşi din ţinuturile Orheiului şi se numeau Călmaşul. Cu timpul au ajuns să primească ranguri boiereşti. Era cunoscut astfel în 1729, un Teodor Călmaşul, vornic de Câmpulung. El este cel care va cumpăra moşia de la Stânceşti, astăzi judeţul Botoşani, de la un boier autohton. Cu timpul boierii Călmaşul, şi-au grecizat numele intrând în slujbă şi la Instambul, preschimbându-l în Callimachi. Încă de la mijlocul secolului al XVIII-lea, la Stânceşti, boierii din neamul Callimachi ridică un mic conac de ţară. Aici îşi vor stabili şi reşedinţa odată cu Maria Callimachi şi fiul ei Ioan Callimachi. În aceea perioadă, era vorba însă de un conac boieresc de ţară. Abia la începutul secolului al XIX lea, Stânceştiul boieresc îşi va găsi strălucirea, tot printr-o dorinţă testamentară a unei boieroaice din neamul Callimachi. Mai precis este vorba despre Ruxandra Catargi, soţia lui Ioan Callimachi şi mama lui Alecu Callimachi, vornic al Ţării de Sus la începutul secolului al XIX-lea. „Alexandru Callimachi respectă voinţa mamei sale Ruxandra şi ridică o capelă la Stânceşti, aşa cum apare şi în testament, pentru pomenirea tuturor celor din neamul Callimachi“. Pentru somptuoasa reşedinţă a familiei Callimachi, Alecu tocmeşte cei mai buni meşteri, dar şi speciaşti în decoraţiuni interioare din Franţa şi peisagişti renumiţi din Europa. Minunea de la Stânceşti a fost terminată în anul 1837. Era un palat neo-clasic care uimea de la prima vedere. Urmaşul lui Alecu, diplomatul Teodor Callimachi, îl face şi mai impresionat. Acesta, un colaborator fidel al lui Alexandru Ioan Cuza, se retrage definitiv la conacul de la Stâncelşti şi îl transformă într-un castel uluitor cu adaosuri gotice şi grădini de vis, în care se plimbau cerbi şi păuni. Urmaşii familiei din perioada interbelică erau la rândul lor impresionaţi de reşedinţa lăsată moştenire de înaintaşi. Castelul de la Stânceşti era de proporţii impozante, construit într-un splendid stil gotic, corpul central având ca elemente decorative la nivelul etajului 1 frumoase ancadramente la ferestre, precum şi două statui adosate faţadei, care încadrau cele trei ferestre ale salonului de la etaj, deasupra căruia era sculptată o rozasă. În partea superioară a corpului central se afla un fronton sculptat în piatră şi, pe toată lungimea faţadei, o cornişă artistic dantelată. Castelul avea nişte grădini de-a dreptul impresionante. Aici lucrau valeţi şi grădinari italieni, personal cu înalte calificări. Ofiţerii germani ajunşi în această zonă, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, îşi făceau poze cu acest castel şi trimiteau acasă în Germania. Acest superb castel neo-clasic şi cu elemente gotice a fost însă distrus de comunişti. Deşi Scarlat Callimachi, unul dintre ultimii principi din acest neam, era un socialist înfocat, castelul de la Stânceşti nu a fost iertat. Pur şi simplu a fost ras de pe faţa pământului. A fost distrus complet în perioada comunistă. Reprezenta un simbol al unei clase care trebuia să dispară din toate punctele de vedere. Nu a contat influenţa lui Scarlat Callimachi. Castelul a fost pur şi simplu distrus. În urma sa a rămas doar un teren viran, două coloane tăiate şi îngropate pe jumătate în pământ, dar şi capela familiei Callimachi, pe care în mod curios comuniştii nu au dărâmat-o. Dincolo de grădinile impresionante şi castelul uimitor prin arhitectura sa, la Stânceşti exista în secolul al XIX-lea, dar şi în perioada interbelică, un adevărat centru cultural. Este vorba despre o bibliotecă uriaşă, care avea peste 60000 de volume, inclusiv rarităţi editoriale. Cel care a fondat şi a dat strălucire acestei biblioteci a fost diplomatul Teodor Callimachi. Rudă prin mama sa cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Teodor a contribuit decisiv în plan diplomatic la recunoaşterea unirii Moldovei cu Ţara Românească în anul 1859. După abdicarea lui Cuza, Teodor Callimachi s-a retras la castelul de la Stânceşti împreună cu soţia sa, Zenaida Moruzzi, alături de care a avut cinci copii. La biblioteca din castel, se afla şi ediţia princeps a primului cod de legi din Principatele Române, de inspiraţie vest-europeană, „Codul Calimah“. Tot aici, la bibliotecă, s-a consumat şi un episod controversat din istoria ţării. A fost tradusă şi editată o versiune controversată a Noului Testament de către teologul şi ierodiaconul Dumitru Cornilescu, originar din Mehedinţi. Acesta a stat la castelul Callimachi de la Stânceşti patru ani la invitaţia prinţesei Ralu Callimachi, pentru a realiza o traducere nouă a Bibliei, în limba română. Traducerea a văzut lumina tiparului în 1921, lucrarea fiind finanţată de prinţesa Callimachi. Cornilescu între timp se desprinde de Biserica Ortodoxă şi devine unul dintre fondatorii Bisericii Evanghelice Române. Automat versiunea lui Cornilescu a stârnit controverse în cadrul Bisericii Ortodoxe Române care nu a recunoscut oficial traducerea acestuia. Versiunea traducerii lui Cornilescu, realizată în biblioteca de la Stânceşti, este însă recunoscută şi folosită astăzi de cultele neo-protestante din România. Biblioteca a fost dărâmată de comunişti odată cu castelul, iar cea mai mare parte a cărţilor a dispărut.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2014/10/albarracin-spania.html
-->
Răspunsuri