Penitenciarul-Spital din orașul Târgu Ocna, județul Bacău, denumire veche: „Castelul Arestaților Ocnelor” sau „Închisoarea Centrală de muncă silnică” a fost o instituție aflată în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor ce avea misiunea de tratare a tuberculozei pulmonare și bolilor cronice; recuperare psiho-socială, formarea și dezvoltarea unor abilități sociale, care să permită însușirea unui comportament responsabil pentru reintegrarea în societate. Penitenciarul este destinat recuperării medicale și psihosociale a persoanelor private de libertate arestate preventive, condamnate definitiv care au săvârșit fapte penale. Pavilionul principal era compus din parter și un etaj, prevăzut cu subsol cu două beciuri, construit cu pereți din piatră. Noua clădire a închisorii
ordonată a se construi de către domnitorul Grigore Ghica, pe același teren unde se afla castelul său, avea forma unei potcoave, iar intrarea în închisoare se făcea tot pe poarta castelului.
Prin ofisul domnesc nr. 46/3 iulie 1851 domnitorul Grigore Alexandru Ghica ia decizia înființării acestui penitenciar de muncă silnică în mahalaua Văleni din Târgu Ocna, care sa aibă în componență o manufactură, unde să se lucreze “pânzării, frânghii, ciubotării și fierării”, și un paraclis. Scopul penitenciarului era de a adăposti și trata deținuții condamnați la ocnă, care până atunci au trăit într-o stare de sălbăticie în fundul ocnei, așa cum avea să constate însuși domnitorul în urma unei vizite efectuate aici în același an. Capacitatea închisorii construite era de 12 camere, iar în fiecare cameră încăpeau 25 până la 30 de condamnați, ceea ce înseamnă că în închisoare în total puteau fi cazați până la 400 de condamnați. Spitalul închisorii deținea 12 paturi la sfârșitul secolului al XIX-lea. Garda închisorii era anexată Batalionului permanent 15 Războieni din oraș.
Ansamblul de clădiri ale închisorii formate astfel era folosit în felul următor: parterul pavilionului administrativ se folosea pentru administrația închisorii, etajul era folosit pentru magazii și pentru capela „Sfinții Cosma și Damian”, cele doua beciuri de la subsol au fost amenajate pentru bucătărie și brutărie condamnați, închisoarea propriu-zisă, era utilizată pentru cazarea condamnaților pe timp de noapte, ziua aceștia fiind în ocne la extragerea sării. În anul 1936 s-a început construirea unei noi clădiri cu profil de sanatoriu TBC, un edificiu cu trei nivele, care a fost dat în folosință în anul 1939, când s-a început și demolarea treptată a vechii închisori, mai puțin a clădirii administrative sau a fostului conac domnesc. Piatra rezultată din demolări a servit ulterior la construirea zidului împrejmuitor al noii închisori. Din documente, rezultă că în timp au executat pedepse următoarele categorii de condamnați:
- În perioada 1851 – 1930 au fost condamnați de drept comun, criminali, tâlhari, condamnați la muncă silnică pe viață, și cei condamnați pe timp limitat.
- În perioada primului război mondial infracțiunile care predominau au fost dezertările de pe front și refuzul de a satisface serviciul militar.
- În anul 1930 au început să fie aduși și deținuții comuniști, iar mai târziu după 3 august 1944 erau depuși deținuții contrarevoluționari, deținuții de drept comun și deținuții minori. Aceste categorii de deținuți, cu excepția minorilor au fost atât bărbați cât și femei, în perioada respectivă numărul acestora oscilând între 350 – 550.
- Zeci de răsculați au fost închiși la închisoarea din Târgu Ocna în timpul răscoalei din 1907, printre care se aflau țărani din comunele apropiate. Pentru a preveni extinderea manifestațiilor și a unor eventuale violențe la Târgu Ocna au sosit 2 companii de soldați din Regimentul 31 Calafat și o companie din Regimentul 15 Roman.
Până în anul 1977, așezământul a funcționat ca Spital Penitenciar cu profil TBC. În baza Hotărârii Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. și a Decretului nr. 255/1977 Spitalul Penitenciar Târgu Ocna a fost desființat, în locul lui fiind creat un cămin de bolnavi cronici psihici. În anul 1997, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1133/C, Spitalul Penitenciar a fost reînființat iar bolnavii cronici psihici au fost mutați la pavilioanele fostei mine de cărbune Vermești, în anul 2000.
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/02/saint-john.html
-->
Răspunsuri