Așezată pe Valea Prahovei, între doua centre montane deosebit de importante, Bușteni și Sinaia, Poiana Tapului este punctul ideal de pornire pentru a descoperi frumusețile naturale, cultura, istoria, dar și tradițiile zonei Carpaților. Poiana Tapului este una dintre cele mai pitoresti statiuni de pe Valea Prahovei, ce aparține comunei Bușteni din județul Prahova. Climatul tonic-stimulant, aerul curat si ionizarea accentuata a atmosferei recomanda statiunea pentru odihna si recreere, cat si pentru tratarea nevrozelor, a surmenajului fizic si intelectual.
Stațiune balneo-climaterică în trecut, cu administrație proprie, în prezent Poiana Țapului a devenit un cartier al orașului Bușteni. Poiana Țapului are un trecut bogat, încărcat de istorie, în special în ceea ce privește anii în care România a cunoscut monarhia. În această localitate, pe șoseaua națională, se află mica reședinţă a prințului Ferdinand, din perioada ce a premers înscăunarea sa ca rege al României. Recent in parcul localitatii a fost mutat monumentul dedicat familiei Kremnitz, medicului Wilhelm Kremnitz fiind cunoscut ca doctorul personal al regelui Ferdinand. In acelsi mormânt localnicii spun că ar fi înmormântată și sotia sa, Mite Kremnitz, una dintre muzele și iubitele lui Mihai Eminescu, doamnă de curte a Reginei Elisabeta și cumnată a lui Titu Maiorescu.
Mormântul inițial se găsea în capătul de sus al străzii Nicolae Bălcescu, într-o poieniță, pe malul râului. Poiana Tapului este locul unde in vara anului 1911 avea sa se stiga din viata cel de care va mai aduceti aminte ca “Dacul care se coborîse de pe Columna lui Traian in mijlocul Romei? Badea Cârtan. “Pornit cu un nepot sa treaca muntii dincolo, dar e obosit, se opreste la o stana si cu ciobanii pare mai inviorat. Prinde mosul puteri si incearca sa spuna nepotului povesti despre Negoi, dar nu ajunge sa le sfarseasca. Ajuns la Poiana Tapului e cu totul sfârsit. Se inveleste in cojoc, caută cu ochii la cer si murmura pentru sine: “S’a gătit oloiul, se stinge opaitul” si se stinge si el.” (citat din “Badea Cârtan – O biografie foarte aproape de poveste! de Ana Maria Marin). Este inmormântat ulterior la cimitirul din Sinaia.
O alta zona cunoscuta in Poiana Tapului este zona Piatra Arsa unde Regele Mihai obisnuia sa vina pentru a juca golf. Aici au existat proprietati regale formate din 6 corpuri cu un total de 42 de camere (casa Crivat), fosta administratie, casa Golf, casa fosta carciuma “La Piatra Arsa”, toate situate, la vremea respectiva, in comuna Poiana Tapului si solicitate spre retrocedare astazi la pachet cu terenurile agricole si forestiere, palate si castele (vezi castel Peles Sinaia), cladiri, case de turism si cabane de vanatoare raspandite in intreaga zona si costituind o mica parte din averea confiscata Regelui Mihai si trecute prin decret in proprietatea statului in anul 1948.
De-a lungul anilor, statiunea Poiana Tapului si-a pastrat identitatea, refuzand sa devina un amalgam de constructii oribile, care sa strice unicitatea peisajelor. Astfel, turistii care aleg sa isi petreaca vacanta in Poiana Tapului sunt impresionati de aerul curat, linistea si dealurile impadurite ale statiunii montane. Pitorescul deal Zamora, situat de partea cealalta a drumului national fata de muntele Caraiman, ofera scenarii pentru plimbari linistite, pe malul Prahovei, intr-un adevarat decor montan.
Zamora este considerata a fi cea mai insorita zona din Poiana Tapului si Busteni. Tot aici, pe dealul Zamora, intre anii 1941-1942, a avut domiciliu obligatoriu Lucretiu Patrascanu, intelectual de stanga, devenit victima a comunistilor dupa razboi. Aici a finalizat redactarea volumului “Sub 3 dictaturi”, care a cunoscut mai multe editii, inclusiv una in februarie 1946, la editura l’Horizon International din Paris. Pe langa peisajele memorabile, Poiana Tapului pune la dispozitia turistilor amatori de sporturi montane drumetii si excursii ce exploreaza frumusetea muntilor.
Din Poiana Ţapului porneste drumul către Cascada Urlatoarea, una din cele mai frumoase şi impresionante cascade din munţii Romaniei. Traseul este unul uşor, semnalat cu un cerc albastru, şi urmăreşte pentru aproximativ 2km un drum forestier şi valea Urlătorii, ale cărei baraje încântă ochiul. La capătul drumului trebuie efectuată o scurta ascensiune. Durata traseului este de aproximativ o oră, purtându-te de la altitudinea de 860 m (Poiana Ţapului) până la cea de 1100m (Cascada Urlătoarea). Numele este legat de zgomotul apelor de la cascadă si de vuietul apelor intermitente care pornesc năvalnice după ploile repezi.
Cascada Urlătoarea din Munţii Bucegi este una dintre cele mai spectaculoase din România, atât prin debit, cât şi prin înălţime (15 metri). Este un punct de atracţie pentru mii de turişti, mai ales că drumul către cascadă este considerat cel mai uşor traseu din Bucegi. Apele care lovesc năvalnic stânca ţi se dezvăluie după numai o oră de mers prin pădure. Cascada se află la Poalele Jepilor, deasupra Poienii Ţapului. Drumul către cascadă este destul de uşor, dar mai apar şi obstacole. La punctul numit “La Grătar” drumul se bifurcă. Spre dreapta, poteca marcată cu triunghi albastru duce la Cabana Piatra Arsă.
Dintr-o dată, liniştea din pădure este tulburată de un vuiet puternic, iar din spatele stâncilor apare Cascada Urlătoarea. Cascada Urlătoarea este un obiectiv turistic căutat de turişti vara, pentru că oferă răcoare, soare, dar şi un pic de mişcare. În afara principalei căderi de apă veţi descoperi cu surprindere că există şi altele mai mici, desfăşurate pe câteva zeci de metri mai sus, pe cele două pâraie, Urlătoarea Mare şi Urlătoarea Mică. Odata ajuns in preajma cascadei intri fara sa vrei in cea mai extinsa si cea mai importanta rezervatie care se gaseste in spatiul Muntilor Bucegi.
Rezervația principală din Bucegi dateaza din anul 1935 si are o suprafata de aproximativ 6680 ha; se infatiseaza ca o potcoava uriasa si se intinde de-a lungul versantilor estici, nordici si vestici ai masivului muntos, de la Sinaia si Saua Strunga, cuprinzand cunoscutele abrupturi ale Caraimanului, Jepilor si Costilei. Limita inferioara a Rezervatiei (pe versantul prahovean al Bucegilor) se situeaza la 1000 – 1100 m altitudine, iar cea superioara la 2505 m in Varful Omul. Pe versantul sudic al Caraimanului si pe Valea Jepilor exista o Zona Stiintifica de protectie absoluta. Peisajul ei morfologic cuprinde abrupturi spectaculoase, poduri interfluviale vaste, custuri, circuri si vai glaciare, chei si alte forme carstice, precum si numeroase forme de relief fluviatile (rezultate din actiunea apelor curgatoare).
Din punct de vedere al vegetatiei, Rezervatia Bucegi cuprinde specii remarcabile. Cu totul deosebit este arboretul secular de brad de la Sinaia (zona Peles), unde exista arbori monumentali cu o insltimi de pana la 50 m si cu diametre considerabile. Tot aici se remarca prezenta unei specii cu o raspandire sporadica in Carpati, si anume Tisa, prezenta pe stancile de la Sfanta Ana, pe Valea Pelesului, pe stancile de sub Poiana Stanii si in alte locuri. O alta varianta este Salba Moale, care se afla numai in cuprinsul acestei rezervatii, in apropierea stancilor de la Sfanta Ana, Jepii Mari si pe Valea Urlatoarea Mica. De altfel, pozitia adapostita si prezenta calcarelor au favorizat, in zona stancilor Sfanta Ana, mentinerea unor elemente termofile mai rare: liliacul, iedera alba, etc.
Printre jnepeni se intalneste o alta specie de arbusti, mai rara in tara noastra (Lanicera coerulea). Tot sub ocrotire este pus si cel mai de seama reprezentant al florei lemnoase din acest etaj: zambrul, relict glaciar, prezent sub Brana Mare a Jepilor sau in Valea Gaura si pe Muntele Gutanu. Dintre asociatiile de tufarisuri pitice cea mai insemnata este cea de Rhododendron kotschyi. Un alt obiectiv istoric interesant, aflat in zona arondata Poienii Tapului, este “trenul aerian” – funicularul si cantonul din Jepi.
Dupa ce in aprilie 1882 fratii Carol si Samuel Schiel pun piatra de temelie a Fabricii de Hârtie din Busteni, incepând cu anul 1904 este demarat un program amplu de modernizare si extindere a intreprinderii. Astfel, pentru acoperirea consumului sporit de masa lemnoasa, in 1907 exploatarile forestiere se extind, in afara de Valea Azugii aparând si exploatarile din Valea Retevoiului si Valea Ialomitei-Bolboci. Pentru transportul lemnului din valea Ialomitei, din zona padurii Cocora, la Busteni, s-a realizat un funicular cu o lungime de 16 km. care trecea peste masivul Bucegi. Finalizat in 1909, funicularul era considerat la acea epoca o importanta realizare tehnica, de remarcat fiind cele doua deschideri ample: ”primul balans” de 450 metri peste Valea Urlatorii, ” si al doilea balans” de 1000m imediat sub creasta Jepilor Mari dar si schimbarea de directie de 160 de grade de la Winkel (unde carucioarele treceau de pe cabluri pe sine si erau impinse manual), necesara pentru a ocoli Claia Mica.
Cantonul Schiel a fost construit pe creasta, ca punct de observare si de supraveghere al traseului funicularului, putând cuprinde in raza vizuala toate aceste trei puncte critice. Un pic mai sus de canton, chiar in sa, s-a amenajat si o rampa intermediara de descarcare folosita mult timp atât pentru aprovizionarea curenta a cabanelor din zona dar si pentru transportarea materialelor necesare edificarii Monumentului Eroilor de pe vârful Caraiman. Aflat la capatul unuia dintre cele mai cunoscute si frecventate trasee turistice din Bucegi, Cantonul Schiel este si azi un loc de binemeritat popas dupa ascensiunea dificila din zona ”la scari” sau inainte de a coborâ de pe platoul Bucegilor pe valea Jepilor Mari. SURSA – NET https://www.totpal.ro/poiana-tapului-o-statiune-in-statiunea-busteni/
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/maldive.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri