Băile Bughea (denumire actuală - Complexul Măgura) sunt situate în comuna Bughea de Sus din județul Argeș, în imediata vecinătate a municipiului Câmpulung Muscel (3 kilometri) sub coasta Dealului Măgura. Băile Bughea au fost cunoscute de-a lungul timpului, ca unul dintre locurile unde suferinzii îşi căutau sănătatea. Despre Băile de la Bughea s-a vorbit prima dată în cartea doctorului Ştefan Vasile Episcopescu, intitulată „Apele metalice ale României mari”, tipărită în 1837. „Apa de pucioasă cu sare de bucate, din judeţul Muscel la Bughea în Humele este un izvor. În dreapta acestuia, peste râu, în sat este altul asemenea (…) apa de fier carbonic cu pucioasă, dar nedăstupat şi am lăsat pe dumnealui domnul logofăt Nicolae Rucăreanu, a cărui moşie este, să-l dăstupe”, scrie, în cartea amintită, unde se dă şi compoziţia chimică a apelor după analiza chimistului Siller. În 1875, faimoasele izvoare de la Bughea sunt pierdute de Pandele Rucăreanu din cauza datoriilor acumulate, după o viaţă dezordonată şi plină de petreceri.
Terenul scos la licitaţie este cumpărat de August Treboniu Laurian (intelectual ardelean). După moartea acestuia, în 1881, băile rămân fiului său Alexandru Laurian, iar din 1888, lui Marius Laurian, fiul acestuia. În anul 1958, medicul Mircea Constantinescu şi Ion Dobrescu, publică un volum intitulat „Staţiunea Balneo-Climatică Bughea de Sus”, cu sprijinul Societăţii Ştiinţelor Medicale din R.P.R. În cadrul acesteia, cei doi vin cu o serie de precizări ştiinţifice privind bogăţiile naturale ale localităţii, efectele tămăduitoare ale izvoarelor termale, dar şi numele celor care au fost proprietarii acestor băi. De-a lungul timpului au fost o serie de probleme cu terenul dar și cu cele două izvoare. Complexul consta într-o bază de tratament și un hotel cu 24 de camere cu câte 2 paturi, două cu câte un pat şi 15 cabine pentru băi. Complexul folosea apele minerale indicate atât în cura internă cât şi externă, care, combinate cu climatul tonifiant, era favorabil bolnavilor cardiaci, hipertensivi sau pulmonari cronici, anemici sau astenici.Regimul comunist a adus băile, în 1948, în proprietatea Primăriei din Câmpulung, iar în 1953 se organizează o bază modernă de tratament, cu instalaţii noi pentru captat şi încălzit apa, cu 20 cabine dotate cu căzi de faianţă în locul celor din lemn. În anul 1987, complexul balnear a fost preluat de O.J.T. Argeş, filiala Câmpulung, iar în 1994 de societatea „Muscelul” S.A., care în 2003 obţine licenţa de exploatare a apelor şi concesionarea lor pe o perioadă de 20 de ani. Astăzi complexul este proprietate privată aflată în renovare, multe clădiri anexă fiind demolate, și neștiindu-se ce destinație va primi după renovare.
Bughea de Sus este o comună din județul Argeș formată numai din satul de reședință cu același nume, situat în nord-estul județului, pe malurile râului Bughea. La recensământul din anul 2021 comuna număra 2966 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 2997 locuitori), dintre care: români – 77,31%, romi – 10,65% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei argeșene Bughea de Sus astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 82,7%, penticostali – 1,82%, creștini după evanghelie – 1,11% și restul – nedeclarată sau altă religie. La sfârșitul secolului al XIX-lea, actualul sat era o parte a mahalalei Bughea a Cîmpulungului. În 1931, o parte din această mahala a fost desprinsă administrativ, formând comuna Bughea de Sus. În 1950, comuna a fost transferată raionului Muscel din regiunea Argeș, în 1968 a trecut la județul Argeș, dar a fost desființată, satul ei trecând la comuna Albeștii de Muscel, fiind reînființată în 2004. Singurul obiectiv turistic al comunei este Biserica „Schimbarea la Față” (1894), clasificată ca monument de arhitectură.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/07/neustadt-baden-wurttemberg-germania.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri