Biserica (catedrala) armeano-catolică din municipiul Gherla, județul Cluj, este un impozant lăcaș de cult având statut de monument istoric, ce a fost inaugurată în anul 1804, fiind situată în centrul orașului, pe strada Libertății, la nr. 6. Biserica are ca hram principal – Sfânta Treime și ca hram secundar – Sfântu Grigore Luminătorul. Catedrala este renumită datorită unui tabloului “Coborârea lui Isus de pe Cruce” atribuit lui Rubens, pe care-l adăpostește, dar care de fapt este opera pictorului Joachim von Sandrart (1606-1688), conform unor cercetări recente. Dominând peisajul urban al orasului Gherla, monumentala biserică Sfânta Treime este în strânsă legătură cu istoria armenilor, aşezaţi în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea pe teritoriul Transilvaniei, astfel în opinia publică biserica este cunoscut cu denumirea de marea biserică armenească sau catedrala armeano-catolică. Construirea bisericii Sfânta Treime, începută în 1748, a avansat relativ repede, deoarece primul serviciu divin a fost oficiat aici în 1759, ceea ce înseamnă că la această dată, în linii mari, construcţia trebuia să fi fost terminată. Nu se cunoaşte cine a proiectat biserica, dar din caracteristicile sale stilistice se poate deduce, că nu făcea parte din cercul meşterilor transilvani, ci provenea dintre meşterii baroci austrieci. În 1780 se prăbuşeşte turnul bisericii sub ochii inginerului Mráz, sosit la Gherla tocmai pentru repararea turnului. Cea de-a doua perioadă de construire a bisericii a început în 1782, însă s-au efectuat intervenţii provizorii de către zidarul János Bringer şi dulgherul Anton Überlacher. În 1783 meşterul zidar Ferenc Xaver Ribéri preia conducerea lucrărilor de restaurare. Pentru terminarea construcţiei şi înlăturarea greşelilor, a fost contractat arhitectul József Jung din Budapesta, activităţii lui se datorează în mare parte aspectul final, cel de astăzi, al bisericii. Conform proiectului său s-a realizat faţada principală clasicizantă, compusă pe cinci axe, ce s-a ridicat peste fundaţiile fostei faţade baroce, care avea probabil un turn. Primele date referitoare la interiorul bisericii datează de la vizita episcopală din 1777, unde este pomenită existenţa a două altare, fără a se preciza cui i-au fost dedicate acestea. La vizita din 1781 apar din nou două altare, cel al Sfintei Treimi şi cel dedicat Madonei cu Rozariu.
La această dată biserica dispunea de două sacristii, dintre care cel nordic a fost utilizat pe post de capelă, denumită capela „Sacratissimi Rosarii”, în care era amplasat altarul cu tabloul Madonei cu Rozariu. Cele patru altare laterale din navă au fost realizate după 1799, deoarece izvoarele arată, că în acest an, în cadrul întrunirii orăşeneşti, protopopul Kelemen Korbuly, prezintă asociaţiilor participante „desenele celor patru altare mai mici”, acestea fiind acceptate în unanimitate. Pentru altarul dedicat Sfântului Grigore Iluminatorul, asociaţia comercianţilor a donat 1500 forinţi, tot atât oferă asociaţia tăbăcarilor pentru ridicarea altarului Fecioarei, pe când altarul Sfântului Ioan de Nepomuk a fost finanţat de preoţimea armenească, iar altarul Sfântului Iosif de către „popor”. Proiectul pentru aceste altare a fost elaborat de Simon Hoffmayer, dar după moartea meşterului lucrările au fost executate de calfa acestuia, Antal Csűrös. Picturile altarelor au fost aduse din Viena. Amvonul este de asemenea opera lui Simon Hoffmayer, pe care se pare că l-a terminat în jurul anului 1798. Basoreliefurile ce decorează amvonul sunt cu siguranţă lucrarea lui Hoffmayer, însă mielul de la picioarele Sfântului Ioan Botezătorul a fost cioplit de către Antal Csűrös, iar poleirea amvonului i s-a încredinţat fratelui acestuia, József Csűrös. În 1803 au fost sculptate tot de către Antal Csűrös statuile Sfântului Grigore Iluminatorul şi a papei Sfântul Silvestru, precum şi busturile celor 12 apostoli de pe stâlpii gardului. Biserica Sfânta Treime, orientată sud-nord este amplasată pe latura sudică a pieţei centrale a oraşului. Clădirea se compune dintr-o navă amplă şi un cor cu închidere semicirculară, cu un turn mare şi două turnuri mai mici adosate. În faţa intrărilor laterale ale bisericii s-a construit câte un portic de dimensiuni reduse. Nava este acoperită în două ape, iar corul cu o semicupolă, la întâlnirea cărora se află o mică fleşă. Datorită prăbuşirilor repetate ale turnului, a modificărilor intervenite în proiectul iniţial şi schimbării meşterilor constructori, se observă diferenţe stilistice între navă şi faţada principală. Compoziţia pe cinci axe a faţadei vestice, o formulă neobişnuită în Transilvania, a luat naştere din combinaţia tipurilor de biserici cu un turn şi două turnuri. Marele turn de plan curb este caracteristic bisericilor baroce cu un turn, iar intrările laterale cu galerii sunt specifice tipului cu două turnuri. Turnul central este proeminent faţadei, axa lată a turnului se ridică pe un segment drept, care se racordează simetric la axele laterale prin segmente de sfert de cerc. Părţile curbe în interior determină spaţii utilizate pentru scară, respectiv capelă, pereţii sunt penetraţi de câte o fereastră dreptunghiulară, deasupra cărora sunt balcoane cu parapet zidit traforat. Încăperile de plan arcuit de la parter se racordează la axele turnurilor laterale mici, prin segmente drepte în retragere, peste aceste porţiuni sunt amplasate statui, pe partea dreaptă cea a Sfântului Grigore Iluminatorul, iar pe partea stângă, aidoma unui bloc, cea a papei Sfântul Silvestru în stare mutilată. Golurile axelor laterale la parter sunt o fereastră pe partea dreaptă şi o uşă de intrare pe partea stângă.
Faţada parterului este accentuată de striuri orizontale echidistante. Intrarea principală de mari dimensiuni este încheiată într-un lintou drept, susţinut de pilaştrii dubli, peste care apare balconul central cu parapet traforat. Pilaştrii subţiri sunt decoraţi cu diverse motive specifice barocului târziu central european: la nivelul capitelului apar rozete, sub care este câte un semicerc striat cu franjuri, la partea inferioară sunt de asemenea ornamente cu motiv de franjuri. Câmpul interior al frontonului este ocupat de fragmentele cronogramei referitoare la hramul bisericii. Este de menţionat portalul principal din lemn masiv al bisericii, împodobit cu ornamente variate, pe lângă ghirlandele preferate ale barocului târziu, aici se găsesc şi elemente neoclasiciste, precum şi ornamente neogotice în formă de arc ogival. Partea cea mai neoclasicistă a faţadei principale este ansamblul format din pilaştrii cu capitel ionic, aşezaţi pe socluri înalte încheiate într-un fronton triunghiular, ce se ridică peste brâul median aflat deasupra parterului. În segmentul retras al peretelui dintre pilaştrii este un gol de uşă dreptunghiular, peste care apare un gol de fereastră încheiat semicircular cu impostele marcate şi prelungite şi în interiorul nişei, respectiv bolţarul median accentuat ce se ridică până la antablament. Pereţii arcuiţi ai axelor laterale sunt decorate cu cartuşe de mari dimensiuni, şi sunt penetrate de câte un gol dreptunghiular. Axele turnurilor laterale au ferestre dreptunghiulare flancate de pilaştrii cu capitel ionic. Faptul, că turnul din stânga are o fereastră la partea superioară, iar cel din dreapta doar o fereastră oarbă, imprimă asimetrie. Nivelurile al treilea şi al patrulea sunt demarcate de un brâu median accentuat. La acest nivel se încheie turnurile laterale, având pe toate laturile ferestre încheiate semicircular şi purtând coifuri de factură barocă. La acest nivel, în axa centrală apare un singur gol de formă dreptunghiulară, restul suprafeţelor sunt decorate cu câteva panouri simple. Corpul turnului principal realizat după regulile barocului se ridică deasupra unui brâu proeminent ce se desfăşoară peste un şir de console. Cele patru laturi ale turnului sunt penetrate de ferestre încheiate în semicerc cu bolţar central pronunţat, flancate de pilaştrii cu capitel compozit. În axa golurilor sunt cadrane de orologiu, peste care se întinde în formă de semicerc cornişa turnului. Partea inferioară convexă a coifului delimitată de o pazie se încheie într-o piramidă concavă.Faţadele laterale ale navei, compuse pe trei axe sunt caracterizate de panouri verticale adâncite ce încadrează goluri de mari dimensiuni. Deasupra ferestrelor încheiate semicircular apar ferestre de tip liră, neobişnuite în arhitectura bisericească. În axele de lângă cor, sub ferestrele mari există şi câte o fereastră lată, de formă ovală. Unica articulaţie orizontală a acestor faţade este cornişa puternică ce se ridică peste bolţarii accentuaţi ai ferestrelor tip liră. Latura oratoriilor dinspre cor este penetrată de două ferestre suprapuse încheiate în segment de cerc. Suprafaţa de perete a corului este divizat în trei axe de cartuşe imense, axele laterale au goluri alungite încheiate în segment de cerc.În contrast cu exteriorul, interiorul bisericii este un spaţiu unitar de stil baroc matur. Nava este articulată de pilaştrii cu capitel compozit, la care sunt adosate coloane de asemenea cu capitel compozit. Aceşti pilaştrii susţin cornişa puternică, decorată cu denticuli şi panouri dreptunghiulare culcate, peste care se ridică bolţile în calote boeme. Datorită pilaştrilor şi coloanelor proeminente, spaţiul navei este dinamic, în nişele astfel formate s-au amplasat cele patru altare laterale. Tribuna vestică este susţinută de doi stâlpi cu capitel compozit şi decorat cu lesenă, determinând trei arce în mâner de coş sub tribună; arcul central are partea superioară proeminentă pe o traiectorie concavă. Parapetul tribunei este traforat. Arcurile deasupra tribunei reflectă multiplele schimbări din istoria construirii edificiului, astfel cele laterale, în semicerc sunt ascunse de cornişa navei, şi dau impresia că ar fi mutilate. Arcul triumfal semicircular face trecerea spre corul boltit de asemenea cu calote boeme, iar închiderea sa semicirculară este acoperită cu o semicupolă. Peretele corului este articulat de lesene cu capitel compozit, nişa altarului principal fiind precedată de două coloane. Galeriile laterale care flanchează corul, sunt neobişnuite în Transilvania, acestea fiind caracteristice bisericilor monahale austriece. Galeriile mai late şi mai înalte, deschise prin arcade spre cor, au parapetul traforat de factură barocă. Deasupra galeriilor sunt goluri încheiate în segment de cerc cu bolţar proeminent, parapetul decorat cu baluştrii şi ghirlande. Pictura murală din semicupola corului reprezintă Madona pe tron în cercul sfinţilor, iar pictura traveei cu calotă boemă înfăţişează glorificarea Sfântului Grigore Iluminatorul. Cele patru altare laterale din marmură sunt aproape identice. Două coloane cu fusul canelat şi capitel compozit susţin o cornişă cu consolete, peste care se ridică frontonul în formă triunghiulară sau semicirculară, flancat de urne decorate cu ghirlande. Retablul încheiat semicircular este ornat cu ghirlande de flori, iar pe uşile tabernacolului sunt scene cu Cina cea de Taină. Pe volutele care flanchează tabernacolul apar îngeraşi îngenunchiaţi, realizaţi în manieră destul de provincială. Pe piedestaluri cu ghirlande de flori sunt aşezate statui, astfel pe altarul dedicat Sfintei Maria sunt statuile Sfântului Ladislau şi a Sfântului Ştefan. Altarul dedicat Sfântului Grigore Iluminatorul este flancat de cea a Sfântului Nerses şi Sfântului Iacob din Nisib. Pe altarul Sfântului Iosif sunt statuile Sfintei Ana şi a lui Ioachim, iar pe cel al Sfântului Ioan din Nepomuk, statuile Sfântului Martin şi a Sfântului Adalbert. În contrast cu calitatea slabă a statuilor acestor patru altare, picturile lor sunt minuţios executata, având o calitate superioară. Pe partea dreapta primul altar poartă tabloul cu scena botezului regelui Trdat al III-lea de către Sfântul Grigore Iluminatorul, considerat ca fiind cel care a creştinat armenii. Următorul tablou de altar de pe această parte îl înfăţişează pe Sfântul Ioan de Nepomuk îngenunchiat pe nori, împreună cu atributele sale, crucea, cele cinci stele în jurul capului şi un înger ţinând o limbă. Pe partea dreapta primul altar poartă pictura cu scena Înălţării Maicii Domnului. Partea inferioară reprezintă un grup de apostoli miraţi în jurul patului Mariei, iar partea superioară înfăţişează Maica Domnului ridicată în ceruri. Cel de-al patrulea tablou reprezintă scena morţii Sfântului Iosif. În capela laterală, opusă sacristiei, a fost amplasat vestitul tablou Coborârea lui Isus de pe Cruce. Compoziţia barocă animată reprezintă coborârea trupului neînsufleţit al lui Cristos în prezenţa celor mai importanţi ucenici şi membri ai familiei. Pe feţele figurilor masive, pline de viaţă se oglindeşte o tristeţe adâncă. Detaliile minuţioase, tonalitatea fină, expresivitatea privirilor şi a gesturilor dau calitate acestei opere a pictorului german Joachim von Sandrart, care a trăit în Amsterdam. Pe parapetul amvonului articulat de ghirlande sunt determinate trei câmpuri ocupate de basoreliefuri cu teme biblice, ca Semănătorul, Păstorul cel Bun şi Trimiterea Apostolilor. Pe uşa amvonului este reprezentat pogorârea Sfântului Duh. În vârful coronamentului stă statuia Sfântului Ioan Botezătorul. Mobilierul unitar al băncilor navei şi stranelor din cor este decorat cu ornamente specifice barocului târziu. Gardul bisericii a fost demolat în 1960, iar statuile apostolilor de pe stâlpii acestuia au fost amplasaţi în holul bisericii, respectiv la intrarea nordică a bisericii. Statuile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel sunt de mărime naturală, iar ceilalţi apostoli au numai busturile sculptate. Feţele apostolilor sunt foarte asemănătoare, diferenţierea acestora se poate face numai pe baza atributelor ce apar pe postamente. În porticul estic se află statuia Madonei Învingătoare, una dintre statuile din piatră de cea mai înaltă calitate din biserică.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2014/12/antiesenhofen-austria.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri