Biserica de lemn din satul Turea este un valoros monument de arhitectură religioasă din zona Clujului, ridicat la mijlocul secolului al XVIII-lea și transferată în Muzeul Satului în anul 1952. Biserica a fost ridicată în anul 1760 și pe la 1910 s-a încercat se de către Muzeul Național Maghiar din Budapesta. Din punct de vedere constructiv, lăcașul de cult se înalță pe o temelie din piatră de râu și are pereţii din bârne de stejar îmbinate în „coadă de rândunică”, frumos decoraţi la partea superioară cu console în retrageri succesive. Acoperişul înalt, cu o streaşină largă, are învelitoarea din şindrilă de stejar îmbinată în „nut şi feder”. Deasupra pronaosului se înalţă turnul clopotniţei, al cărui acoperiş prezintă patru turnuleţe conice la colțuri. Planimetria bisericii, de formă dreptunghiulară cu absidă poligonală decroşată, respectă compartimentarea interioară tradiţională, specifică lăcașelor de cult ortodox: pronaosul (cu plafon drept), naosul (cu boltă semicilindrică) şi altarul, boltit cu o semicalotă îmbinată cu nervuri din lemn în torsadă. Din vechea pictură a monumentului se păstrează doar câteva urme aproape indescifrabile. Turea (în limba maghiară - Türe) este un sat din comuna Gârbău, județul Cluj, situat la altitudinea media de 432 metri. În anul 1992 satul număra 582 de locuitori, dintre care 399 maghiari, 149 români, 33 romi și 1 german.
Gârbău (în maghiară - Magyargorbó, colocvial Gorbó) este o comună din județul Cluj, care include și satele: Cornești, Nădășelu, Turea și Viștea, ce face parte etnografic din Țara Calatei. La recensământul din anul 2021 comuna număra 2133 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011) 2440 locuitori dintre care: români – 39,85%, maghiari – 35,49%, romi – 1,5% și restul – alte etnii sau necunoscută. Componența confesională a comunei clujene Gârbău astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 35,96%, reformați – 33,47%, greco catolici – 1,97%, romano catolici - 1,41% și restul – alte religii sau nedeclarată. În această comună se pot vizita:
- biserica de lemn – Gârbău
- biserica de lemn – Turea
- biserica de lemn – Cornești
- biserica reformată – Viștra
- castelul Laszay – Cornești (anul 1791)
Muzeului Național al Satului “Dimitrie Gusti” din municipiul București este rodul unor cercetări intense şi susţinute, teoretice şi de teren, a unor experimente muzeografice, de peste un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, întemeietor al Şcolii Sociologice din Bucureşti. Ca şef al catedrei de sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, Gusti organizează între 1925-1935, cu specialişti din diverse domenii (sociologi, etnografi, folclorişti, geografi, statisticieni, medici) şi cu studenţii săi, campanii de cercetări monografice, cu caracter interdisciplinar, într-un număr relativ mare de sate românești. Pe baza acestor experienţe, a unei munci asidue de concepţie şi a sprijinului moral şi material al Fundaţiei Regale "Principele Carol", din martie 1936, în numai două luni, s-a putut clădi o opera muzeografică de excepţie. Deschiderea oficială a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, în prezenţa regelui Carol al II-lea, iar pentru public, cu o săptămâna mai târziu, 17 mai 1936. În prezent, expoziţia permanentă cuprinde 123 de complexe distincte, totalizând 363 de monumente, iar patrimoniul mobil însumează peste 50000 obiecte. Aceasta a însemnat nu numai o creştere a patrimoniului, ci şi o diversificare a lui.
Dimitrie Gusti a fost un filozof, sociolog și estetician român, care s-a născut la data de 13 februarie 1880 în Iași și a decedat la data de 30 octombrie 1955. A fost membru al Academiei Române din anul 1919, președintele muzeului, care astăzi îi poartă numele, între anii 1944 - 1946, ministru al învățământului între anii 1932 - 1933, profesor la Universitățile din orașele Iași și București, membru al unei loji masonice din Iași.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/noyales-franta.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri