Biserica reformată din municipiul Aiud, județul Alba, inițial biserică romano-catolică cu hramul Sfântul Egidiu, este un monument istoric și de arhitectură situat în Cetatea orașului, fiind principala atracție a acesteia. Biserica actuală a fost construită în secolul al XV-lea (după unii autori în anul 1480), pe locul unei biserici romanice datând din jurul anului 1200.
Din biserica inițială se păstrează turnul masiv, pe latura vestică a edificiului. În anul 1557 locuitorii Aiudului au adoptat reforma protestantă iar clădirea a fost folosită ca biserică siultană luterană și calvină de cetățenii orașului. În 17 septembrie 1600 biserica a fost incendiată de oastea lui Mihai Viteazu.
Monumentul a fost restaurat cu sprijinul principelui Gabriel Bethlen. Din anul 1704 biserica a fost folosită exclusiv de comunitatea calvină, iar comunitatea luterană a sașilor din Aiud și-a construit o biserică proprie în interiorul cetății, pe locul unei capele mai vechi. Biserica reformată este amplasată în partea sudică a cetății fiind un monument gotic tip hală, de nuanță transilvană.
Edificiul bisericii este alcătuit din navă, cor, o sacristie pe două nivele adosată laturii nordice a corului, două portice pe laturile nord, respectiv sud și un turn vestic central desfășurat pe opt nivele. Pe axul Est- Vest, edificiul se compune din turnul clopotniță servind și ca obiectiv de strajă, naosul compus dintr-o navă principală și două laterale, împărțite în cinci travee, sanctuarul și aliptă laturii nordice a acesteia din urmă era sacristia. Din stilul gotic de la început s-au păstrat până astăzi: zidurile edificiului sprijinite la exterior de contraforturi (câte șase pe laturile naosului și cinci la sanctuar), ferestrele: mari, tripartite, la nave și mai mici, bipartite, la sanctuar și sacristie, ogivale și cu decoruri de piatră specific gotice.
Turnul de formă patrulateră, înalt de 64 de metri, cu ferestre de diferite forme (dreptunghiulare, ogivale, treflare, semicirculare și geminate) și metereze cu deschizătura cheii pentru folosirea armelor de foc prezintă tot caracteristicile secolului al XV-lea. În interior se mai păstrează din stilul gotic arcul triumfal (care leagă nava centrală cu sanctuarul), înalt și încadrat cu profilatura în formă ogivală. Boltirea sanctuarului păstrează și ea elemente specific gotice ca (bolți construite pe nervuri, încheiate în chei de boltă).
Diferite distrugeri suferite de biserică de-a lungul vremii au determinat efectuarea unor reparații care au afectat stilul arhitectinic inițial. Cel mai grav eveniment a fost incendiul din timpul luptelor din curuți și lobonți (anii 1704 - 1707) care a distrus bolta navelor. Biserica a fost restaurată în anul 1731, în locul bolții arcuite fiind execuat un tavan drept. La 1880 interiorul bisericii a fost refăcut, atunci au apărut stâlpii ce separă navele și traveele, stâlpi pe care se sprijină boltirile în arce semicirculare tipice stilului baroc.
Tot atunci s-au construit și balcoanele de deasupra navelor laterale și din extremitatea de vest a bisericii. Forma înaltă a ferestrelor indică faptul că aceste balcoane lipseau din construcția inițială. După 1849 în traveele din părțile centrale ale navelor d enord și de sud au fost deschise câte o intrare, cu antreu la exterior, având ancadramentul ușii în formă de arc frânt de imitație gotică. Îmbinarea celor două stiluri – gotic și baroc – ce se vede azi la acest monument de arhitectură ecleziastică din cetatea Aiudului, constituie o particularitate distinctă a edificiului, ce se află în strînsă legătură și cu istoria acesto meleaguri.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/04/monede-dolari-canadieni-de-colectie-3.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri