Biserica Reformată-Calvină Turda Nouă, din municipiul Turda, județul Cluj a fost ridicată între anii 1500-1504, pe locul unei biserici și mai vechi ridicată în perioada 1311-1340, având statut de monument istoric. În anul 1179 a existat deja pe acest loc o biserică romano catolică. Tătarii distrug în 1241 atât orașul, cât si biserica. După tradiție, biserica romano-catolică a fost reconstruită de regele maghiar Carol Robert de Anjou (1288-1342) în cinstea Sfântului Ladislau, în stil gotic timpuriu. În conscrierea dijmei papale din 1332-1337, Turda Nouă figura ca parohie romano-catolică cu biserică. Cu ocazia lucrărilor de restaurare a bisericii din 1504, stilul gotic timpuriu a fost modificat (la sanctuar și la sacristie) în stil gotic târziu, care se păstrează și astăzi. Consolele de azi sunt în stil Empire, iar clopotnița în stil baroc. Pe contrafortul de sud al corului stă inscripția 1504 (cu cifre gotice), anul finisării noii biserici. Edificiul se prezintă ca o biserică de tip sală (lungime 28 m, lățime 8 m, înălțime 11 m), cu altar poligonal, sacristie (pe latura de nord), un pridvor în fațada de sud și un turn-clopotniță in cea de vest. Fațadele de nord si de sud, precum si corul, sunt sprijinite de contraforturi masive. Fațadele navei si ale corului sunt lipsite de elemente decorative. Intrarea principală în biserică se află pe latura de sud, deschisă sub pridvorul acoperit cu o boltă semicilindrică, susținută de un arc dublu. Înspre exterior, ferestrele se încheie în arc frânt, având glaful simplu, lipsit de decor. În secolul al XV-lea s-a construit în jurul bisericii un zid fortificat de formă elipsoidalî, înalt de 4-5 m, cu 6 bastioane semicirculare și un bastion patrat (bastionul patrat a fost totodată și locuința clopotarului). Zidul a fost întărit cu contraforturi la intervale de 4-5 m. Din bastioanele semicirculare a mai rămas doar unul singur ("Turnul Pârcălabului"), având incizat anul 1870. S-a păstrat până azi și bastionul patrat, care servește de intrare în curte.În partea de nord-vest se observă în zid urma unui portal încheiat în arc frânt și alături inscripția: RENOVATUM ANNO 1740 TEMPORE CURATORIS KOMIVES. În secolul al XVI-lea biserica a trecut de la cultul romano-catolic la cultul reformat calvin. Lăcașul a suferit distrugeri în timpul conflictelor militare din anii 1600-1601. In secolul al XVIII-lea nava principală a bisericii a fost restaurată în stil baroc cu stucaturi. Exteriorul bisericii s-a renovat în anii 1969-1972. Pe fațada de sud a bisericii se află incastrată o placă cu un text bilingv (în latină și maghiară). Redau mai jos textul latin si traducerea în limba română:
- Pax facet divitias (Pacea dă naștere la belșug)
- Divitiae superbiam (Belșugul la mândrie)
- Superbia contemptum (Mândria la ură)
- Contemptus bellum (Ura la război)
- Bellum paupertatem (Războiul la sărăcie)
- Paupertas humilitatem (Sărăcia la supunere)
- Humilitas pacem (Supunerea la pace)
Interiorul bisericii păstrează puţine elemente din perioada sa medievală. Nava este acoperită de un planşeu decorat cu stucaturi, susţinut de pilaştri laterali. Chiar dacă planşeul pare a fi o boltă, are o structură de lemn, construită în 1801 de renumitul meşter constructor turdean János Kövecsi. La capătul corului şi al navei se află câte o tribună, zidite în perioada construirii planşeului. Orga monumentală de pe tribuna corului a fost realizată în 1822 de meşterul braşovean Andreas Eitel. Amvonul montat pe arcul de triumf a fost cioplit de sculptorul clujean Mihály Schindler sen. în 1802 după proiectul lui János Kövecsi, din marmura donată de Miklós Wesselényi, provenită cariera sa de la Jibou. Amvonul elegant este decorat cu elemente vegetale, preluate din emblemele reformate ale epocii. Corul este acoperit cu o frumoasă boltă gotică târziu în reţea, având nervuri cu profilatură cu pinteni. Bolta are o singură analogie exactă, la Ioneşti (jud. Harghita), datată în anul 1522, celelalte bolţi asemănătoare se datează de asemenea din anii 1520. Faptul că fereastra estică a corului a fost îngustată din cauza boltirii, denotă că pereţii corului şi bolta au fost realizate după proiecte diferite. Din păcate ancadramentul de piatră a sacristiei s-a păstrat într-o stare alterată, profilatura sa renascentistă fiind distrusă aproape în totalitate, păstrându-se doar nişte detalii gotice târzii (baghete încrucişate) - pe baza acestor elemente nici ancadramentul nu poate fi datat înaintea anilor 1520. Sacristia are o boltă în două traveei cu nervuri cu profilaturi identice cu cele din cor. Deasupra planşeului navei s-a păstrat un tavan casetat necunoscut literaturii de specialitate. Acest tavan nu a avut decor pictat, dar pe coronamentul zidului s-a păstrat o friză decorativă cu o ornamentică variată. Frizele ornamentale, chiar dacă apar tot mai multe exemple, sunt aproape necunoscute de cercetările de istoria artei. Nu dispunem informaţii despre datarea tavanului casetat sau a frizei, dar clopotele din 1716 şi din 1720 (ulterior returnat) poate să indice eventual şi unele lucrări ale şarpantei. Biserica a fost construită în trei faze majore medievale. În prima s-a realizat nava cu arcadele laterale şi contraforturile cu semne de lapidar. După toate probabilităţile aceste arcade erau accese spre capele laterale. Din păcate din această perioadă nu s-au păstrat piese databile stilistic, şi nici semnele de lapidar cu forme foarte simple nu ne dau indicii pentru identificarea unor legături artistice. Fără astfel de indicii se poate doar presupune că nava s-ar fi construit cândva la începutul secolului al XIV-lea, şi poate fi identică cu biserica menţionată în 1332. Corul bisericii a fost lărgit la începutul secolului al XVI-lea în stil gotic târziu, confirmate şi de donaţiile din aceea perioadă. Pereţii şi ferestrele corului sunt datate de inscripţia 1504, şi deoarece ferestrele navei sunt aproape identice cu acestea, putem să presupunem transformări importante în această perioadă şi la navă. Probabil şi turnul este rezultatul acestei perioade de construcţie, ferestrele lui gotice par a fi construite din ancadramentele refolosite ale corului şi navei vechi. A doua perioadă - când s-a format aproape în totalitate volumetria actuală a bisericii - a fost urmărită de o fază gotică târzie care folosea deja şi elemente renascentiste. Cum s-a remarcat deja, fereastra estică a corului din 1504 a fost îngustată, indicând foarte bine a treia fază când s-a realizat bolta corului şi a sacristiei, şi ancadramentul uşii sacristiei care pe baza analogiilor pot fi datate în anii 1520, cum indică şi informaţiile scrise din perioada respectivă. În anii 1720 şi 1730 au avut loc lucrări importante de renovare ale incintei fortificate. Turnul a fost înălţat la înălţimea actuală în 1782, şarpanta bisericii, împreună cu planşeul navei, mobilierul şi tribunele datează de la cumpăna secolelor al XVIII-lea – al XIX-lea.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2013/03/monede-euro-comemorative-luxemburg-1.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri