Biserica Sfântul Nicolae din municipiul Odorheiul Secuiesc este un lăcaș de cult romano-catolic și monument istoric situat pe Strada Budai Nagy Antal, nr. 34–36. Prima biserică a romano-catolicilor localnici a fost construită în secolul al XIV-lea și apoi distrusă pe timpul năvălirii tătarilor din anul 1661. În anul 1781 s-a făcut prima evaluare de costuri pentru noua clădire, care în 1786 a fost înaintată Guberniului, iar în 1787 a sosit acordul Vienei pentru demararea lucrărilor.
Proiectul realizat suferise multe modificări ulterioare; din păcate proiectul amintit în sursele scrise a dispărut între timp, şi pe baza altor documente nu se poate identifica cu siguranţă arhitectul bisericii. Lucrările au demarat în anul 1787, iar peste un an meşterul Anton Türk a preluat conducerea construirii. Anton Türk lucrase o lungă perioadă de timp lângă Paul Schmidt, renumit meşter din Târgu Mureş, şi pe baza acestei circumstanţe nu se poate exclude ideea, că Schmidt ar fi luat parte la proiectarea şi la executarea bisericii catolice. În anul 1780 Schmidt chiar apare şi la Odorhei, negociind construirea bisericii reformate. Pe baza acestora se poate presupune faptul, că el ar fi proiectat biserica în 1781, aceasta fiind confirmat şi de asemănările formale cu celelalte clădiri eclesiastice construite de el.
În 1791 lucrările de construcţie au fost terminate, şi din cei 8125 de florini prevăzuţi s-au economisit 161, dar pentru decorarea şi amenajarea interioară comunitatea a avut nevoie de noi fonduri din partea Guberniului. În scurt timp după primirea acestor fonduri, s-a început şi amenajarea interioară, iar în anul 1793 episcopul Ignác Batthyány deja a şi sfinţit noua biserica. Din informaţiile socotelilor este cunoscut şi cercul de meşteri, mai ales locali, care a participat la realizarea noii biserici.
Ajutorul meşter constructor a fost József Kovács, care a făcut şi elementele decorative din tencuială, Ferenc Ferdider a zidit şi a decorat altarele, tâmplarul József Imre a construit băncile bisericeşti, dulgherii János Ince és János Berkesi au realizat scările altarelor. Biserica este accesibilă printr-o scară monumentală. Faţada vestică a bisericii este evidenţiată printr-un turn de siluetă barocă. Planul bisericii este tipic baroc: spaţiul enoriaşilor are trei nave, navele laterale mai înguste şi mai scurte dispun de tribune. În continuarea navei principale foarte late se află corul poligonal mai îngust şi mai scund, iar în axa colateralelor se găseşte câte o sacristie alungită, accesibile din cor.
Faţada principală a bisericii este articulată în trepte, peretele vestic al navei principale fiind în poziţie evazată faţă de navele laterale. Chenarul intrării principale are o uşoară convexitate, cele două pilaştri care încadrează uşa poartă o cornişă cu evazări. Decorul faţadei principale este distins, golurile au închidere în segment de cerc. Navele au intrări separate dinspre faţada principală. Faţadele laterale nu poartă decor, sunt articulate doar de ferestrele colateralelor. Pe cei doi pereţi oblici ai corului se deschide câte o fereastră înaltă. Intrând prin poarta principală ajungem în holul spaţios de sub tribuna orgii, din care spaţiul interior superb al bisericii poate fi apreciat doar parţial.
De sub tribună se deschid trei arcade spre nava principală. Este foarte interesant faptul că doar spaţiile primului nivel al colateralelor sunt boltite, tribunele sunt tăvănite, iar deasupra navei principale găsim o boltă turtită de lemn, de fapt un tip de tavan folosit la scară largă la sfârşitul secolului al XVIII-lea. „Arcele dublou" ale navei sunt sprijinite de pilaştrii stâlpilor care despart navele. „Bolta" este decorată de cartuşe aurite de stuc, dar sunt aurite şi capitelurile de ordin compozit ale pilaştrilor. Aspectul interiorului este determinat de decorul arhitectural neoclasicist şi pictura decorativă de la începutul secolului XX., respectiv vitraliile provenite tot din această perioadă. Parapetul tribunelor laterale au o uşoară convexitate spre nava centrală, fiind decorate cu panglici.
Orga are trei dulapuri dispuse simetric, compoziţia arhitecturală neoclasicistă este în concordanţă stilistică cu interiorul navei. Instrumentul muzical este opera din 1879 a vestitului constructor de orgi din Târgu Secuiesc, István Kolonics. Cele mai importante piese ale amenajării interioare sunt altarul principal, cele patru altare laterale (două în nava principală şi câte una în colaterale), respectiv amvonul montat pe una dintre stâlpi, toate fiind aurite pe un fond alb. Altarul principal, închinat Sfântului Nicolae, dispune de patru coloane uriaşe pe un plan semicircular, cu decor de vrejuri aurite. Printre cele două coloane centrale se vede tabloul altarului reprezentând pe Sfântul Nicolae, opera pictorului clujean Mátyás Veres. Schiţa tabloului se păstrează la parohie. Pe coloane se află statuile aurite ale celor patru evanghelişti, iar pe vârful altarului două figuri de îngeri arată spre cruce. Jos, între coloane sunt amplasate statuile de lemn, aproape mărime naturală ale patru sfinţi iezuiţi (Sf. Francisc de Xavier, Sf. Ignaţiu de Loyola, Sf. Francisc Borgia şi Sf. Stanislaus Kostka).
Amplasarea sfinţilor iezuiţi pe altarul principal a fost firesc în oglinda istoricului bisericii. În anii 1940 statuile erau încă la parohie, amplasamentul actual al figurilor pare a fi în conformitate cu concepţia originală a altarului. Tabernacolul altarului aurit, cu cupolă, purtând stema cu IHS (simbolul euharistiei) are doi îngeri cu sfeşnice pe cele două laturi.Amvonul dispune de un decor sculptural de înaltă calitate artistică, compoziţia sa fiind identică cu amvoanele din catedrala de la Alba Iulia şi biserica armeană din Gherla, operele aceluiaşi Simon Hoffmayer. Corpul amvonului are trei reliefuri aurite: Învierea Morţilor, Semănătorul şi Moise. Pe panoul de spate al amvonului se vede relieful Misiunea Apostolilor, iar pe vârful coronamentului se află figura Sfântului Pavel, cu o carte deschisă în mână. Altarele şi amvonul sunt opere de o calitate artistică deosebită, în deceniile următoare servind, în mai multe cazuri, ca model pentru elaborarea mobilierului unor biserici mai mici. Deci actuala biserică s-a construit între anii 1787 și 1793. Proiectul inițial prevedea două turnuri, dar a fost construit doar unul singur. Biserica are o lungime de 38 metri și o lățime de 18 metri. Clopotul cel mare a fost turnat în anul 1790. Cele cinci altare de marmură au fost realizate în perioada anilor 1906 - 1912.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/tableta-cu-stiri-neconventionale-70.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri