Biserica Romano-Catolică din orașul Cristuru Secuiesc, județul Harghita, este un vechi lăcaș de cult din oraș (Piața Libertății, nr.61), având hramul bisericii la sărbătoarea Înălțarea Sfintei Cruci, anual pe data de 14 septembrie, cu statut de monument istoric. Ea a fost construită, modificată, restaurată în secolele al XV-lea – al XVIII-lea. Catolicii au recuperat biserica de la unitarieni în anul 1767, după un ordin regal. Biserica are o navă spaţioasă, cu un turn central interior pe latura vestică. Corul este mai scund şi mai îngust, cu închidere poligonală, din cor spre nord se deschide uşa sacristiei, dar există şi o sacristie sudică, construită în anul 1929. Nava are cinci perechi de contraforturi, corul este de asemenea sprijinit de contraforturi. Contraforturile vestice ale navei sunt mai simple decât celelalte, şi probabil au fost realizate în cursul transformărilor de la începutul secolului al XIX-lea. Intrarea semicirculară a bisericii se deschide prin faţada principală, deasupra intrării se văd trei ferestre simple dinspre tribună. Faţada este articulată prin lesene şi brâu.Faţadele laterale şi-au păstrat aspectul lor medieval. Soclul înalt de piatră al navei pare a fi medieval. Cornişa bogat profilată a fost realizată din tencuială, cândva în secolul al XIX-lea. Pe peretele nordic articulat în patru registre de cele cinci contraforturi, se deschid doar trei ferestre, dar poate fi presupusă şi existenţa ferestrei vestice sub tencuială. Ferestrele, respectiv uşa de sub fereastra centrală sunt ogivale. Ferestrele sunt decorate cu muluri gotice. Uşa era dotată cu portic în evul mediu, fereastra din ax având parapet mai înalt decât celelalte. Ancadramentul uşii este destul de simplu, profilat doar prin teşirea muchiei. Pe faţada nordică - în axa intrării sudice - se deschide un alt acces ogival, cu profilatură mai dezvoltată. Peretele în jurul uşilor iese uşor în relief, această cămăşuială poate să indice eventual şi încastrarea ulterioară ale ancadramentelor, care este confirmată şi de cronologia bazată pe cercetările arheologice. Este important să precizăm faptul, că pe capetele estice ale pereţilor laterali, lângă contraforturile de colţ se mai observă câte un ciot de zid. Corul este luminat prin trei ferestre ogivale, mulurile sunt aproape identice cu mulurile ferestrelor navei. Sacristia nordică pare a fi o construcţie medievală.Intrând prin uşa vestică ajungem în nava acoperită cu tavan plat. La capătul vestic al navei corpul turnului este înconjurat de tribuna zidită în secolul al XIX-lea. Peretelui nordic i se alătură un amvon neogotic din lemn cu o plastică bogată, acest stil fiind prezent şi pe cele două altare laterale. Cel mai spectaculos element medieval al interiorului navei este fragmentul de pictură murală de pe peretele nordic, lângă tribună, reprezentând o femeie călărind un balaur, şi ridicând un pocal. Contururile picturii decolorate au fost trasate cu culoarea maro de către descoperitorii acestuia. Femeia reprezentată pe fragmentul de mari dimensiuni este desfrânata din Babilon din Apocalipsa lui Ioan (cap. 17, 3-6). Compoziţia picturii urmează o xilogravură a lui Albrecht Dürer din 1497-1498 pentru o ediţie a Apocalipsei, iar elementul prin care s-a transmis imaginea a putut să fie un panou de altar pictat. Pictura murală a fost dezvelită de parohul local, János Orbán în 1904, împreună cu alte fragmente mai mici, care nu au fost păstrate. După însemnările parohului în aceste fragmente apăreau câţiva figuri de călăreţi (cei patru călăreţi ai Apocalipsei?).
Pe peretele sudic al navei, lângă stâlpul tribunei se vede o nişă lată, în poziţie relativ scundă, care poate fi eventual urma unui gol din secolul al XIII-lea, realizat înaintea transformărilor radicale din secolul al XV-lea. În centrul peretelui estic al navei se deschide arcul de triumf ogival, construit din pietre profilate prin teşirea muchiei. Pietrele urmăresc planul peretelui, şi chiar de aceea este ciudat faptul, că peretele estic dinspre navă este acoperit de o cămăşuială groasă, după înlăturarea căruia au fost descoperite fresce medievale. Pe amândouă laturi ale arcului de triumf a fost descoperit tencuială medievală, dar numai pe latura sudică s-a păstrat fragment recognoscibil de frescă, figura unui episcop. Figura cu glorie stând în picioare are mitră pe cap, în mâna dreaptă ţine o cârjă episcopală. În jurul figurii se află un chenar roşu, reprezentând o nişă. De asemenea, după îndepărtarea cămăşuielii au apărut cele două ferestre de colţ, care au fost parţial înzidite şi în evul mediu, şi stratul picturii murale intră puţin chiar în ambrazura ferestrei de sud. În cor s-a păstrat bolta în cruce medievală cu trei traveei. Nervurile de piatră se ridică de pe console profilate, inscripţia în minuscule gotice a cheii de boltă indică data construirii corului: + anno ∫ Altarul principal baroc are dimensiuni mici, dar o compoziţie deosebit de frumoasă. Acest altar a suferit mai multe transformări în secolul al XX-lea. A treia perioadă importantă de construcţie a bisericii este zidirea corului, databilă prin data înscrisă pe cheia de boltă, 1458, când s-a realizat corul de astăzi, ferestrele şi uşile gotice ale navei, dar probabil şi o tribună ulterior demolată. Deci nava romanică a fost reconstruită, întrebarea este doar că în ce măsură. Cu intervenţiile de la mijlocul secolului al XV-lea s-a realizat forma finală medievală a bisericii, din care s-a păstrat cel mai puţin faţada vestică, turnul fiind demolat la începutul secolului al XIX-lea, iar peretele primise o nouă tratare arhitecturală.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/tableta-cu-stiri-neconventionale-70.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri