Biserica Sfântul Dumitru, din municipiul București, este o biserică ortodoxă situată în Sectorul 2, Șoseaua Colentina, nr.13, nu departe de Piața Obor, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir și Sfinții Mucenici de la Niculițel: Zotic, Atal, Camasie și Filip ale căror sfinte moaște se află depuse aici spre închinare. Parohia Sfântul Dumitru – Colentina a luat fiinţă odată cu construirea, în anul 1839, a bisericii vechi, cu hramul Sf. Dumitru, având drept ctitori pe preotul Dumitrache Domiţian şi soţia sa Stana, în timpul domnitorului Alexandru Ghika şi a mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei. Hotărârea construirii actualei biserici a fost luată de un Comitet de iniţiativă, format din consilieri şi enoriaşi locali în frunte cu Nicolae Rădulescu – Fotache, în anul 1910. Iniţiativa s-a datorat faptului că biserica veche devenise neîncăpătoare faţă de numărul enoriaşilor ce alcătuiau parohia. Piatra de temelie a actualei biserici s-a pus în anul 1924, la circa 30 de metri spre nord faţă de altarul vechii biserici. Lucrările de construire s-au executat în mare măsură prin osârdia şi cheltuiala bunului credincios Nicolae Rădulescu – Fotache şi a soţiei sale Maria, care au devenit ctitorii principali ai noii biserici. O contribuţie de seamă la finalizarea lucrărilor sfântului locaş a avut-o şi primăria municipiului Bucureşti. Biserica a fost sfinţită în anul 1934 sub arhipăstorirea primului patriarh al României, Miron Cristea. În anul 1935 biserica veche a fost demolată, iar pe locul Sfintei Mese a altarului, s-a construit o troiţă de lemn, care în anul 2006 a fost înlocuită cu un mic monument alcătuit dintr-o cruce sculptată, din piatră de Albeşti, având pe postament pisania vechii biserici. Această frumoasă cruce a fost ctitorită de domnul Victor Corneliu Dorojan şi doamna Ştefania Ştefănescu. În urma cutremurelor din anii 1940, 1977, 1986, 1990 în pereţii bisericii s-au produs importante crăpături, spărturi şi fisuri, care constituiau un real pericol, atât pentru existenţa sfântului locaş cât şi pentu siguranţa credincioşilor care luau parte la sfintele slujbe. Pe baza unui proiect al inginerului doctor Eugen Iordăchescu, personalitate marcantă în domeniul construirii şi translării de biserici, între anii 1999 – 2006, s-au executat ample lucrări de reparaţie şi consolidare a bisericii. Acestea au inclus refacerea infrastructurii şi a suprastructurii bisericii, redând frumuseţea iniţială a sfântului locaş. Edificiul bisericii parohiale este o construcţie impunătoare prin dimensiunile ei în plan şi în spaţiu, având o arhitectură deosebit de complexă, realizată la începutul anilor 1930 de renumitul arhitect Ioan Trainescu, care a mai proiectat şi alte numeroase edificii ecclesiale şi civile de mare importanţă. Pictura bisericii a fost executată în „tehnica fresco”, între anii 1931 – 1936, de către renumitul pictor Costin Petrescu din a cărui bogată activitate amintim pictarea Catedralei Reîntregirii Neamului, din Alba Iulia, a catedralei episcopale din Galaţi, a bisericii Sfântul Silvestru din Bucureşti, sala de concerte a Ateneului Român, holul palatului României ce se află la mănăstirea Putna. Datorită activităţilor de cult specifice ( lumânări, tămâieri), pictura bisericii se degradase într-o proporţie deosebit de mare; fapt pentru care începând din luna iunie a anului 2006 şi până în prezent s-au executat lucrări de restaurare şi conservare a picturii. Aceste lucrări au fost încredinţate pictorilor Dolghier Valeriu şi Negrescu Grigore, sub supravegherea pictorului restaurator Silviu Petrescu, recunoscut şi autorizat de Comisia de Picrură Bisericească a Patriarhiei Române. Până în prezent lucrarea a fost executată în proporţie de peste 90 %. Sculptura din lemn de stejar a catapetesmei, a scaunelor arhiereşti, a anvonului suspendat şi a baldachinului din altar reprezintă opera renumitului sculptor Carol Babic; lucrare executată între anii 1933 – 1936. Este de remarcat existenţa în naos a unui măreţ policandru în greutate de 1000 kg şi a două sfeşnice mari împărăteşti, toate alcătuite din bronz masiv şi executate de către Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti, în anul 1935. Pe Sfânta Masă, în altar, se află Sfântul Chivot de dimensiuni mari, machetă a bisericii.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/noyales-franta.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri