Biserica „Sfântul Gheorghe" din Botoșani este un monument istoric, lăcaș de cult ortodox, situată în zona centrală a oraşului, în Str. Victoriei nr. 18. Clădirea este o ctitorie a Doamnei Elena Rareş, soţia domnitorului Petru Rareş, și datează din anul 1551.Aici au vrut să clădească locaş de închinăciune cei care au dorit să lase posterităţii dovada dragostei lor pentru Biserica Domnului şi grija pentru sufletele lor ca să fie pomenite în veci din neam în neam. Despre ctitorul acestei biserici ne vorbeşte clar inscripţia slavonă aşezată deasupra uşii de intrare a bisericii. Traducerea acestei pisanii este următoarea: „Elena, fiică de Despot, doamna răposatului Petru Voievod, a zidit acest hram întru numele Sfântului mare mucenic Gheorghe în târgul Botoşanilor, în zilele Domnului Io Ştefan Voievod şi s-a săvârşit în anul 7049 ( 1541), luna octombrie". Anul este greşit în pisanie; este vorba de 7059 ( 1551). Nu poate fi vorba de 7049 (1541), deoarece Elena rămâne văduvă abia în 1546. Cel care a scris pisania a greşit semnele; a gravat semnul pentru 4 în loc de semnul pentru 5. Deci, acest monument istoric este ctitoria doamnei Elena Rareş din anul 1551. Biserica a fost clădită după modelul bisericii lui Ştefan cel Mare „Popăuţi", în formă de cruce cu turnuleţ la mijloc şi cu intrare pe latura de nord. Este o construcţie de proporţii reduse, fără multe elemente decorative şi fără picturi. Este o construcţie tip moldovenesc, urmând, cu neînsemnate deosebiri, linia lăcaşurilor de închinare orăşeneşti mai vechi. Decoraţiunea interioară a fost simplă, fără picturi pe pereţi. Pe jos era pardosită cu lespezi de piatră care au rămas până astăzi. Prima clopotniţă a fost construită din lemn la poarta bisericii.
Cu timpul, biserica a suferit unele transformări în urma reparaţiilor ce i s-au făcut, fiind încercată adeseori de focuri şi cutremure. Biserica „Sfântul Gheorghe" este o construcţie de plan triconic, zidită din piatră brută şi cărămidă; piatră cioplită s-a folosit doar la colţurile clădirii, la ferestre şi contraforturi. Profilul soclului este destul de simplu. Câte un contrafort este dispus de o parte şi de alta a construcţiei, în dreptul arcului dintre naos şi altar. Absidele sunt decorate cu firide ce se încheie prin arcuri duble. Cele laterale au câte cinci firide, iar absida răsăriteană şapte. Deasupra firidelor de găseşte un rând de ocniţe care înconjoară întreaga biserică. Turla bisericii, de formă poligonală, se sprijină pe două baze stelate; cea superioară are câte două ocniţe pe fiecare latură, unde de asemenea găsim firide oarbe, iar deasupra ocniţe mici. Firidele în care sunt ferestre ( 4 din 20 de firide ) sunt mai late şi se încheie prin arcuri duble. Ferestrele sunt dispuse în direcţia punctelor cardinale şi sunt cu chenarul dreptunghiular. În diagonale sunt patru mici contraforturi. Uşa de intrare este încadrată de un frumos chenar gotic în cerc frânt cu ramă exterioară dreptunghiulară; deasupra fiind pisania. O particularitate a chenarului sunt acele pietre cu câte un cerc însemnat pe ele care împodobesc cele două colţuri. Se observă că partea exterioară a chenarului are un rost în axa uşii pe când la rândul de pietre exterioare există o cheie. Pronaosul bisericii, supralărgit în comparaţie cu naosul, este luminat de două ferestre mari cu ancadramente de factură gotică, dispuse în pereţii de la sud şi vest, acoperit de o boltă semisferică. Din pronaos se pătrunde direct în naos, peretele median fiind scos şi aici. Elementul esenţial al naosului îl constituie bolta peste un rând de patru arcuri în plin centru se înalţă un al doilea rând de arcuri dispuse în diagonală, pe acest din urmă sistem de arcuri şi pe pandativii superiori sprijinindu-se turla bisericii. Cele două ferestre ale naosului sunt în arc frânt, dar mai mici decât cele din pronaos. În altar, cu bolta în sfert de sferă, lumina pătrunde printr-o singură fereastră dispusă în ax, asemănătoare cu cele din naos. În latura de nord a absidei este înscrisă, în grosimea zidului, nişa proscomidiarului, iar în partea opusă nişa diaconiconului. Ambele nişe sunt luminate de ferestre mici. Scheletul catapetesmei datează din anii 1921-1922, fiind din lemn artistic lucrată. Icoanele din catapeteasmă sunt pictate în ulei pe lemn de un pictor al cărui nume nu se poate descifra şi de Grigore Zugravu în anul 1733 iunie 20, având fondul suflat cu aur.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2014/10/albarracin-spania.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri