Blocul A.R.O. (Asigurarea Românească) din municipiul București, a fost construit la începutul anilor '30 după planurile arhitectului Horia Creanga (nepotul povestitorului român – Ion Creangă) rămânând cunoscut drept prima realizare a modernismului în arhitectura românească. Imobilul a adăpostit de-a lungul timpului sediul societății Asigurarea Românească, dar și îndrăgitul cinematograf ARO, inaugurat în ianuarie 1935, denumit mai târziu de către comuniști “Patria” și la parterul căruia a funcționat multă vreme renumitul bar bucureștean “Melody”. Asigurarea Romaneasca a fost firma interbelica de asigurari cu cel mai notoriu sediu, pe Bulevardul Take Ionescu colt cu Strada. D. A. Sturdza (actuala intersectie Bulevardul Magheru cu Strada Pictor Verona) pe locul vechiului Palat Marghiloman. Adresa actuală exactă a edificiului este Bulevardul Magheru, nr. 12-14. Societatea „Asigurarea Românească" a fost înființată în anul 1923 ca o prestigioasă companie de asigurări, aliniată la standarde internaționale, avându-l ca director general pe N. Gâlcă. Primul Consiliu de Administrație al Societății, condus de Constantin Garoflid, ministrul agriculturii la acea vreme, reunea importante personalități ale vremii. Societatea a avut ca reasigurator cea mai veche instituție de asigurări din lume, „Lloyd's Corporation din Londra", prin firma „Mattews, Wrightson&Co., Ltd". La sfârșitul anului 1926, la doar trei ani de la înființare, cele mai numeroase asigurări încheiate de Societatea „Asigurarea Românească" vizau asigurările împotriva incendiilor și asigurările de viață. Cifra asigurărilor de viață era cea mai mare cifră obținută vreodată în România de o societate de asigurari. Odată cu venirea comuniștilor la putere piața românească de asigurări s-a restrâns la maximum astfel că după anul 1952 pe piață, mai exista doar ADAS (Administrația Asigurărilor de Stat), în subordinea directă a Ministerului Finanțelor. În 1990, odată cu desființarea Administrației Asigurărilor de Stat (ADAS), portofoliul său a fost împărțit în trei societăți de asigurare nou înființate: „Asigurarea Românească" ASIROM, „Astra" și „Carom".
Clădirea blocului ARO a fost gândită ca o compoziție volumetrică cu două aripi și un turn masiv, cu regimuri de înălțime inegale. La parter ei se puteau găsi spații comerciale și cunoscutul Cinematograf ARO, denumit Patria în perioada comunistă. Denumirea ARO vine de la Asigurarea Românească, societatea căreia i-a fost destinată clădirea proiectată de echipa alcătuită din Horia Creangă, Lucia Dumbrăveanu, soția sa, și Ionel Creangă, fratele său. Construcția acestui imobil a constituit un moment de cotitură atât pentru Horia Creangă, cât și pentru arhitectura modernistă românească, dând tonul mai multor experimente avangardiste ale vremii.
Cinematograful de la parterul imobilului a fost inaugurat la data de 16 ianuarie 1935, punând la dispoziția spectatorilor 1200 de locuri, aer condiționat și toalete moderne. Suprafața ocupată de acest cinematograf era de circa 2000 metri pătrați, iar sala era de formă ovală, cu o boltă enormă, ce asigura o acustică perfectă și o vizibilitate desăvârșită din orice loc. Cinematograful a înghițit 17 vagoane de fier, traversele de susținere a balconului fiind construite la Uzinele Reșița. Sistemul de încălzire, răcire și ventilare a sălii era unul foarte modern executat de firma germană Wissner din orașul Gorlitz și a folosit un kilometru de tubulatură din diferite materiale și 4000 metri pătrați material izolant – Cellotex. Sala a găzduit nu doar proiecții de filme, ci și concerte de muzică clasică, cum ar fi cel susținut de celebrul violoncelist Pablo Casals împreună cu George Enescu în 1937 și 1938. Pe 9 decembrie 1937 cei doi au interpretat concertul dublu al lui Brahms, primit cu entuziasm de publicul ascultător, iar pe 17 noiembrie 1938, Pablo Casals a interpretat concertele pentru violoncel ale lui Haydn si Dvorak. De asemenea, în urma bombardamentelor din 1944, care avariază Ateneul, Filarmonica își va relua activitatea în sala cinematografului ARO și, înainte sa fie redenumită sumbru-naționalist Patria de regimul comunist, aceeași sală îl va primi în concert si pe Yehudi Menuhin, elevul lui Enescu. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cinematograful a găzduit și spectacole cu invitați germani pentru trupele aflate în capitală, alcătuite deopotrivă din soldați români și germani. Mărturie ne-au rămas fotografiile lui Willy Pragher, păstrate în arhiva din Freiburg. Au venit la București cântăreții Lore Hofmann și Marcell Wittrich, orchestra Rundfunkorchester din Koln, acordeonistul Frido Grothey, actorii Ellen Struck și H. Froschhauser, baritonul Wilhelm Strienz, soprana Hilde Schleplan de la opera din Berlin etc. De asemenea, pe scena ARO au urcat artiști români precum soprana Evantia Costinescu. Aceste manifestări erau o formă de divertisment pentru soldați, dar și expresii ale propagandei culturale germane, fiind însoțite de simbolurile celui de-al Treilea Reich. Tot pe scena ARO a avut loc aniversarea Führerului, pe 20 aprilie 1942, organizată de forțele germane de la București. Sala cinematografului ARO a fost, prin urmare, martora istoriei contemporane. Ea a găzduit nu doar simbolurile nazismului, ci și propaganda comunistă, odată cu schimbarea regimului în decembrie 1947.
Blocul ARO – Patria, monument istoric de categoria A, a fost încadrat în clasa I de risc seismic, iar în 2015, cinematograful de la parter a fost închis în urma promulgării legii care interzice activitățile în astfel de imobile. Astăzi, sala este goală, lipsită de scaune și grav avariată. Se așteaptă împlinirea unei promisiuni făcute în decembrie 2020, când Clotilde Armand, Primarul Sectorului 1, a declarat că s-au demarat procedurile pentru consolidarea clădirii. Astăzi însă, clădirea istorică din centrul Capitalei, închisă din 2015, este o ruină, plină de graffiti, mucegai și gunoaie.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/noyales-franta.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri