Brațul Borcea este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică) situată în sud-estul țării, pe teritoriile administrative ale județelor Călărași și Ialomița. Aria se se întinde pe o suprafață de 13097 hectare. Situl Brațul Borcea (începând din februarie 2013) este protejat prin Convenția Ramsar ca zonă umedă de importanță internațională. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (stepe, lacuri, râuri, mlaștini, turbării, pajiști naturale, terenuri arabile cultivate, păduri de foioase) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege).
Enumăr câteva păsări care își duc viața în acest real, cu denumirile lor autohtone: uliul cu picioare scurte, lăcarul mare, stârcul cenușiu, stârcul roșu, ciuful de pădure, privighetoarea de baltă, barza albă, barza neagră, rața mare, rața cârâitoare, gârlița mare, gâsca cu gât roșu, pelicanul comun, gâsca cu piept roșu, stârcul de noapte, stârcul pitic, eretele de stuf, crestețul cenușiu, chirighița neagră, chirighița cu obrașul alb, chira de baltă, pescărușul albastru, rața roție, lopătarul, egreta mică și stîrcul galben.
Cu toate că descoperirile arheologice dovedesc continuitatea de locuire încă din neolitic, documentele care s-au păstrat amintesc pentru prima dată de o aşezare aici, la cotul Borcei, în secolul al XVI-lea. Se pare că braţul, afluent al Dunării, fost botezat după numele unui boier. Aşa cum apare menţionat în Istoria Călăraşiului, scrisă de Pompei Samarian, într-un hrisov din 1 iunie 1541, domnitorul Radu Paisie declină proprietatea şetrarului Borcea asupra satului Crăceani(Crăceni), satul Măgureni de mai târziu, cartierul cu acelaşi nume de astăzi, al municipiului Călăraşi. Teritoriul municipiului Călăraşi este udat de apele braţului Borcea care se desprinde din albia Dunării în amonte de oraş la circa 9 km-Ostrov-şi are o lungime totală de 99 kilometri până la unirea sa din nou cu Dunărea, în dreptul localităţii Giurgeni. Pe cursul său, braţul Borcea prezintă câteva meandre, dintre care cea mai accentuată este cotul Ţiganului sau cotul Borcei, “pe al cărui mal sudic încă din neolitic, s-a înfiripat o aşezare din care avea să rezulte, după secole de istorie, Călăraşii de astăzi “, scrie prof. Constantin Tudor în lucrarea sa despre istoria oraşului.
La Călăraşi, fluviul Dunărea curge pe două braţe: Borcea, pe stânga (pe lângă Feteşti, Borduşani, Făcăieni, Vlădeni) şi Dunărea Veche pe dreapta, acestea reunindu-se într-un singur curs la 3 kilometri sud de Giurgeni. Între aceste braţe se afla Balta Borcei sau Ialomitei, iniţial cu stuf, lacuri, păduri, azi utilizată agricol şi doar pe margini forestier. Balta Ialomiţei are o suprafaţă de 831,3 km pătraţi. Ea are o lungime de 94 km între oraşele Călăraşi şi Hârşova o lăţime de 4-12,5 km. Denumirea de "baltă" se justifică, deoarece iniţial Balta Ialomiţei era formată dintr-o serie de mlaştini, lacuri şi bălţi, porţiunile de uscat (grinduri) fiind acoperite cu crânguri de pădure. Pe atunci, Balta era un domeniu acvatic, în care, apa stagna mult timp. Ulterior, în anii 1960, ca parte a politicii de dezvoltare agrară a României din perioada regimului comunist, o mare parte din teritoriul Bălţii Ialomiţei a fost asanat (desecat) şi îndiguit, pentru a fi utilizat ca teren agricol. În prezent, Balta Ialomiţei are înfăţişarea unei insule. Doar o mică porţiune din Balta Ialomiţei, şi anume Caiafele Moroiu, a fost păstrată în regim natural cu statut de Rezervaţie naturală. În prezent, în Balta Ialomiţei se cultivă porumb şi sfeclă de zahăr. De asemenea, pe insulă, există ferme care se ocupă cu creşterea bovinelor.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2012/07/lyon-franta.html
ÎȚI MUȚUMESC!
-->
Răspunsuri