Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, și mai intens în timpul regimului Mussolini, mulți italieni s-au stabilit în orașe românești lucrând în mod special în construcții și comerț. De altfel, constructorii italieni s-au remarcat în orașul Târgoviște prin edificarea majorității imobilelor existente și astăzi, dintre care amintim aici pe cei din familiile Zanissi, Fugalli, Zamollo, Peternelli, Mandolini, Magnani, Enzo Canella (cel care a condus lucrările de construcție de la Casa d’Italia), B. Giulini (cel care a întocmit proiectul canalizării orașului Târgoviște), Francesco Fornig (cel care a condus lucrările la construirea noului local al poliției), Baltasar Vignossa Giovanni și Giovanni Batista Del’Basso (artizanii localului primăriei orașului), Mario Pascoli (care a luat în antepriză Școala de băieți nr. 2), Paul Furlani (realizatorul schiței bulevardului castanilor și a planului casei directorului Școlii mixte din Suseni), Eralio Zinelli (cel care a ridicat turnul de pază al pompierilor din strada Justiției și a cinstruit mai multe case din oraș, printre care și casa fiicei sale Aurora Zinelli, situată pe bulevardul Carol I) sau Ricardo Facco (cel care a executat scările interioare de la Casa Dobrică, Liceul Constantin Carabella și la sediul actualei Procuraturi). Meșteri, arhitecți, ingineri și proiectanți deopotrivă, alături de aceștia au existat și și-au adus o contribuție majoră la edificarea orașului Târgoviște, renumiții Francesco Venchiarutti (1869-1934), Ermenegildo Zaccarelli, căsătorit cu Felicia Listuzzi, Romano de Simon (1900-1981), atât de cunoscut și apreciat în oraș și nu numai pentru realizările sale, însă, de departe, cel mai profilic arhitect de origine italiană, este Ion Magrini, căruia i se datorează un număr de 110 case și imobile din orașul Târgoviște. Odată cu extinderea comunității italiene era nevoie de un teren pe care sa fie amplasată Agenția, dar și de aprobarea din partea Primăriei Târgoviște privind ridicarea construcției. În consecință, între anii 1937-1938, a apărut necesitatea constituirii unei Agenții Consulare Italiene. Avocatul Ion Alexandrescu avea un teren de 740 mp disponibil vânzării, pe care urma să fie construită Casa Italiei. Ugo Sola, ministrul plenipotențiar al Italiei în România, l-a numit la 13 aprilie 1938 pe inginerul petrolist Mariano Amico (un bărbat prezentabil care umbla îmbrăcat în uniforma neagră a regimului fascist), domiciliat în Târgoviște, strada Justiției, nr. 7, responsabil de semnarea și autentificarea actului de cumpărare.
Până în acest moment, dorința de a avea un sediu se materializa rapid. Arhitectul noii contrucții urma să fie tot un italian, stabilit în București, Enzo Canella, domiciliat pe strada Dionisie, nr. 65 (arhitectul celebrului Muzeu de Artă Veche Apuseană „Ing. Dumitru Minovici”), iar ca antreprenor și constructor a fost desemnat Ion Magrini, urmând ca de conducerea lucrărilor să se ocupe Mario Amico. Noua construcție denumită Casa d`Italia, urma să fie compusă din subsol, parter și etaj, având o suprafață de 295 m.p., împărțită astfel: subsolul cu trei camere și o suprafață de 70 m.p., parterul cuprinzând două camere și un salon în suprafață de 155 m.p., iar la etaj găsindu-se două dormitoare cu o suprafață de 70 m.p. Adresa lui Mariano Amico prin care solicita Primăriei obținerea autorizației de construcție. La 17 mai 1938 Mariano Amico solicită Primăriei Târgoviște autorizația de construcție, dar răspunsul, nu tocmai ilustrativ pentru ospitalitatea mereu clamată de români, vine din partea avocatului Primăriei, G. Drăguț Demetrescu, care îl înștiințează că, prin actul emis de Consiliul Comunal la 15 iulie 1933 și de către Consiliul Tehnic Superior la 15 aprilie 1933, pe respectivul loc solicitat era preconizat să se amenajeze un parc orășenesc, cuprins între Calea Domnească si cursul râului Ialomița, ce urma a fi îndiguit ulterior, și că nu se poate aproba cererea de construcție. Au loc mai multe tatonări (inclusiv respingerea cererii) dar la intervenția autorităilor de la București, cererea este aprobată, și în următorii doi ani construcția este ridicată. În anul 1940 Agenția consulară italiană s-a mutat aici, unde a început să funcționeze concomitent și un Institut de cultură italiană, în carte copii italieni dar și români învățau limba și tradițiile poporului italian. După terminarea războiului Casa d’Italia a fost abandonată treptat de statul italian, membrii comunității italiene fiind supuși terorii și unor mari presiuni de către regimul comunist pentru a renunța la cetățenia italiană. Casa d`Italia, aflată încă la numărul 4 al Străzii Mihai Bravu din Târgoviște, este astăzi în ruină totală, un vestigiu care amintește parcă de înfrângerea suferită de puterile Axei. În urma licitației Publice din 15 februarie 2022, organizată de Ambasada Italiei la Institutul Italian de Cultură din București, imobilul Casa d’Italia, a fost vândut contra sumei de 73016 Euro.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/03/bailleul-belgia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri