Situat în zona etnografică a Podișului Târnavelor, satul Dumitra este reprezentativ pentru arhitectura rurală tradițională a începutului de secol al XIX-lea din Câmpia Transilvaniei. De aici, a fost transferată în Muzeul Satului în anul 1959 o gospodărie de mici dimensiuni, tipică țăranilor liberi, dar cu puțin pământ, care lucrau pe marile latifundii nobiliare. Starea socială a foștilor proprietari este sugerată și de lipsa construcțiilor anexe mari. Alături de casa de locuit, din gospodărie mai face parte doar un mic pătul pentru porumb. Locuința are pereții realizați dintr-un gard de nuiele împletite și „brușite” cu lut, aceștia fiind ulterior văruiți. Acoperișul este în patru ape cu muchiile rotunjite și are învelitoare din „jipi” (mănunchiuri din paie de grâu, secerate manual și fixate pe șarpantă cu nuiele din răchită). Casa este întunecoasă, interiorul primind lumină doar prin trei ferestre minuscule cu câte patru ochiuri de geam. Ramele ferestrelor, ca și zona din jurul lor, sunt vopsite cu albastru și contrastează cu brâul vopsit cu oxid galben de la baza pereților. Planul casei este simplu, cuprinzând tinda și o cameră de locuit. În tindă, atrage atenția cuptorul de formă piramidală cu vatră în față și un mic acoperiș de protecție a învelitorii de paie împotriva scânteilor (numit „babură”). Lângă acesta, se află și un sistem de afumătoare pentru fructe. În camera de locuit, o piesă interesantă de mobilier este patul cu baldachin (cu „cobără”), construit pe un schelet de lemn și acoperit cu țesături de lână. Lavițele cu ladă și masa cu scaune înalte completează mobilierul. Textilele policrome în care predomină albastrul, roșul și negrul, ceramica așezată pe pereți și la grindă, precum și icoanele pe sticlă conferă interiorului un plus de strălucire. Dumitra (în limba maghiară - Demeterpataka, în limba germană -Demetersbach) este un sat cu vreo 70 de case din comuna Sântimbru, județul Alba. Evoluția demografică a satului se prezintă astfel: 408 locuitori (anul 1850), 575 locuitori (anul 1930) și 138 locuitori (anul 1992). În sat se pot admira bisericile: ortodoxă - construită 2004 – 2007 și greco-catolică – construită 1903.
Sântimbru (în limba maghiară - Marosszentimre, în limba germană -Emerichsdorf) este o comună din județul Alba care include și satele: Coșlariu, Dumitra, Galțiu și Totoi. La recensământul din anul 2021 comuna număra 3032 locuitori, în creștere față de recensământul anterior (anul 2011 – 2723 locuitori) dintre care: români – 91,49%, romi – 2,84% și restul – alte etnii sau necunoscută. Componența confesională a comunei Sântimbru atăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 89,12%, greco catolici – 1,65%, penticostali – 1,32% și restul – alte religii sau nedeclarată. Alte monumente ce pot fi văzute pe raza comunei sunt: biserica medievală Sântimbru – constuită în secoluul al XIII-lea, monumentul eroilor – Sântimbru și Muzeul Samoilă Mârza (fotograful Unirii) – Galțiu
Muzeului Național al Satului “Dimitrie Gusti” din municipiul București este rodul unor cercetări intense şi susţinute, teoretice şi de teren, a unor experimente muzeografice, de peste un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, întemeietor al Şcolii Sociologice din Bucureşti. Ca şef al catedrei de sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, Gusti organizează între 1925-1935, cu specialişti din diverse domenii (sociologi, etnografi, folclorişti, geografi, statisticieni, medici) şi cu studenţii săi, campanii de cercetări monografice, cu caracter interdisciplinar, într-un număr relativ mare de sate românești. Pe baza acestor experienţe, a unei munci asidue de concepţie şi a sprijinului moral şi material al Fundaţiei Regale "Principele Carol", din martie 1936, în numai două luni, s-a putut clădi o opera muzeografică de excepţie. Deschiderea oficială a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, în prezenţa regelui Carol al II-lea, iar pentru public, cu o săptămâna mai târziu, 17 mai 1936. În prezent, expoziţia permanentă cuprinde 123 de complexe distincte, totalizând 363 de monumente, iar patrimoniul mobil însumează peste 50000 obiecte. Aceasta a însemnat nu numai o creştere a patrimoniului, ci şi o diversificare a lui.
Dimitrie Gusti a fost un filozof, sociolog și estetician român, care s-a născut la data de 13 februarie 1880 în Iași și a decedat la data de 30 octombrie 1955. A fost membru al Academiei Române din anul 1919, președintele muzeului, care astăzi îi poartă numele, între anii 1944 - 1946, ministru al învățământului între anii 1932 - 1933, profesor la Universitățile din orașele Iași și București, membru al unei loji masonice din Iași.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/noyales-franta.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri