Construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea, bordeiul lui Vasile Popa din Răpciuni este o locuință de tip vechi cu proporţii reduse, transferată în muzeu în anul 1957 dintr-un sat aşezat la poalele masivului Ceahlău. Regiunea din care provine este bogată în păduri şi păşuni, ocupaţiile locuitorilor fiind creşterea vitelor și lucrul la pădure. Arhitectura casei este simplă cu prispă deschisă pe două laturi şi pereţi din bârne de brad nefasonate îmbinate la colţuri în „cheutori” rotunde. Acoperişul în patru pante repezi, cu streaşină largă ce protejează prispa, este realizat din draniță aşezată la două rânduri. Are o singură încăpere cu pereţii tencuiţi şi văruiţi, tavanul fiind din scândură de brad cu grinzi aparente. Cuptorul cu vatră constituie centrul de atenție, în funcţie de el fiind aranjate celelalte piese de mobilier ce alcătuiesc un interior funcțional: patul, lada de zestre, laviţa, mesele rotunde și colţarul. Alături de casă se află surla de formă conică. Construită din lemn de rășinoase, era folosită în mod frecvent ca adăpost sezonier de păstori, de lucrătorii la pădure sau de gospodari, atunci când aceștia strângeau fânul în timpul verii de pe terenul aflat la o distanţă mai mare de sat. Unii locuitori au folosit-o și ca bucătărie de vară aşezată în apropierea casei, aşa cum se prezintă în muzeu. Intrarea în gospodăria împrejmuită de gardul din „răslogi” (prăjini de brad dispuse orizontal) se face pe un „pârleaz“ (trecătoare îngustă, de scândură, sprijinită la extremități pe țăruși bătuți în pământ). Satul Răpciuni din județul Neamț este astăzi doar o amintire. El a fost ras de pe fața pământului, pe locul lui dar și altor sate azi se întind apele lacului Izvorul Muntelui, care deservește Hidrocentrala de la Bicaz, de peste râul Bistrița. Satul a făcut parte din comuna nemțeană Ceahlău (denumire veche - Schitu).
Ceahlău este o comună din județul Neamț care include azi și satele: Bistricioara și Pârâul Mare, fiind situată în vestul județului, pe malul drept al Bistriței, acolo unde râul formează lacul de acumularea Izvorul Muntelui. În comuna Ceahlău se află două arii protejate, ambele incluse în Parcul Național Ceahlău: rezervația științifică Polița cu Crini (unde este protejată o specie de zadă) și rezervația peisagistică Cascada Duruitoarea. La reensământul din anul 2021 comuna număra 2035 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2011 – 2180 locuitori) dintre care: români – 84,57% și restul – alte etnii sau necunoscute. Componența confesională a comunei nemțene Ceahlău astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 83,83% și restul – alte religii sau nedeclarată. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista; satele ei făceau parte din comuna Hangu din plasa Piatra-Muntele a județului Neamț. Comuna Ceahlău s-a format în 1931 prin desprinderea satelor Letești, Răpciuni și Schit din comuna Hangu. În 1950, comuna Ceahlău a fost arondată raionului Piatra Neamț și apoi (după 1964) raionului Târgu Neamț, ambele din regiunea Bacău. În 1960, în urma lucrărilor la barajul Bicaz, a apărut satul Pârâu Mare, iar satele Lețești și Răpciuni au fost desființate, reședința comunei fiind mutată de la Răpciuni la Schitu. În 1964, satul Schitu a primit denumirea de Ceahlău. Comuna a revenit în 1968 la județul Neamț, reînființat, având de atunci componența actuală. În comuna Ceahlău se află ansamblul schitului “Sfânta Ana” - monument istoric de arhitectură de interes național aflat în satul Ceahlău, datând din secolele al XVIII-lea–al XIX-lea. Alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumenteleor de interes județean:
- biserica de lemn Sfinții Voievozi – Bistricioara (sec.XVIII)
- mănăstirea Durău – Ceahlău (sec. XVIII-XX)
- ansamblul fostului schit Hangu – Ceahlău (sec.XVII-XVIII)
Muzeului Național al Satului “Dimitrie Gusti” din municipiul București este rodul unor cercetări intense şi susţinute, teoretice şi de teren, a unor experimente muzeografice, de peste un deceniu, coordonate de profesorul Dimitrie Gusti, întemeietor al Şcolii Sociologice din Bucureşti. Ca şef al catedrei de sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, Gusti organizează între 1925-1935, cu specialişti din diverse domenii (sociologi, etnografi, folclorişti, geografi, statisticieni, medici) şi cu studenţii săi, campanii de cercetări monografice, cu caracter interdisciplinar, într-un număr relativ mare de sate românești. Pe baza acestor experienţe, a unei munci asidue de concepţie şi a sprijinului moral şi material al Fundaţiei Regale "Principele Carol", din martie 1936, în numai două luni, s-a putut clădi o opera muzeografică de excepţie.
Deschiderea oficială a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, în prezenţa regelui Carol al II-lea, iar pentru public, cu o săptămâna mai târziu, 17 mai 1936. În prezent, expoziţia permanentă cuprinde 123 de complexe distincte, totalizând 363 de monumente, iar patrimoniul mobil însumează peste 50000 obiecte. Aceasta a însemnat nu numai o creştere a patrimoniului, ci şi o diversificare a lui.
Dimitrie Gusti a fost un filozof, sociolog și estetician român, care s-a născut la data de 13 februarie 1880 în Iași și a decedat la data de 30 octombrie 1955. A fost membru al Academiei Române din anul 1919, președintele muzeului, care astăzi îi poartă numele, între anii 1944 - 1946, ministru al învățământului între anii 1932 - 1933, profesor la Universitățile din orașele Iași și București, membru al unei loji masonice din Iași.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/noyales-franta.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri