Casa Oamenilor de Știință din municipiul București, denumire veche - Casa Assan, este o frumoasă clădire, cu statut de monumnet istoric, construită între anii 1906 – 1904, după planurile arhitectului Ion D. Berindey, care este situată în Sectorul 1 al Capitalei, Piața Lahovary, la nr. 9. Clădirea a intrat în patrimoniul Academiei Române și din 1945 a devenit Casa Oamenilor de Știință. Înainte de 1989, aici funcționa restaurantul Parcul Trandafirilor. Casa a fost ridicată în stil neoclasic francez și a aparșinut inginerului și industriașului Bazil G. Assan. Deși intrarea principală pare a fi cea dinspre Piața Lahovari, în realitate curtea din spate ascunde o scară monumentală din piatră ce leagă un spațiu verde amenajat de clădirea în care există o serie de încăperi maiestoase cu denumiri semnificative: Salonul Oglinzilor și Candelabrelor, Sala de Șah, Sala Zodiac, luminată printr-un amplu vitraliu cu toate semnele zodiacale, Sala de Consiliu ori Sala Edison. Este una dintre puţinele clădiri vechi care poate fi vizitată oricând şi de oricine, pentru simplul fapt că aici funcţionează de zeci de ani un restaurant. Gastronomii avizaţi nu vă recomandă să mergeţi aici neapărat pentru mâncare, cât mai ales pentru arhitectura locului. Vorbim practic de un palat, unde încăperile au denumiri specifice, la fel cum au marile reşedinţe regale ale lumii. Avem aici Salonul Oglinzilor, cu pereţii îmbrăcaţi în oglinzi încadrate în bronz, Sala Candelabrelor, Sala de Șah, Sala Zodiac, care este luminată printr-un amplu vitraliu cu toate semnele zodiacale, Sala de Consiliu sau Sala Edison, care adăpostea un candelabru şi chiar o lampă Edison originală. Edificiul este situat în Piața Lahovary, lângă hotelul Sheraton şi foarte aproape de clădirea ASE. Un alt reper este Spitalul Clinic de Urgenţe Oftalmologice, aflat chiar vizavi.
Inginerul și industriașul Bazil G. Assan este primul român care a efectuat o călătorie în jurul pământului. Moştenitor al unei averi uriaşe de la tatăl său, proprietarul primei mori cu abur din ţara noastră, Bazil Assan i-a cerut celebrului arhitect Ioan D. Berindei să conceapă planurile casei, de unde şi asemănările cu Palatul Cantacuzino (actualul Muzeu George Enescu), operă a aceluiaşi maestru. Deși intrarea principală pare a fi cea dinspre Piața Lahovari, nu vă lăsaţi înşelaţi şi exploraţi întreg spaţiul, pentru că priveliştea din spate este de-a dreptul maiestuoasă, curtea interioară ascunzând o scară monumentală din piatră ce leagă grădina de vară de clădirea în sine. În interior, sălile decorate cu vitralii şi picturi de Octav Băncilă, mobilierul din lemn masiv tapiţat cu piele de Cordoba şi mătase, oglinzile, aplicele şi candelabrele luxuriante s-au păstrat până în zilele noastre. Imobilul este structurat pe trei nivele, cu săli elegante, unde până înainte de pandemie se organizau în mod obişnuit nunţi, botezuri şi conferinte. De asemenea, sunt şi trei apartamente pentru cazarea membrilor Academiei Române, pentru că imobilul a intrat după război în patrimoniul Academiei Române, ocazie cu care a devenit Casa Oamenilor de Știință. Arhitectul Berindey a profitat de terenul mare pe care l-a avut la dispoziție, și a proiectat o intrare frumoasă, cu două cărări, precum și grajduri pentru cai dar și garaje în apropierea caselor unde locuiau șoferul și vizitiul familiei Assan. Surprinzător însă, intrarea din spate este mai elegantă și mai spectaculoasă decât cea dinspre piața Lahovary. La intrarea în curte este imposibil să nu fiți impresionați de gardul de fier ce separă freamătul orașului de această oază de liniște. De asemenea, și ferestrele dinspre stradă sunt decorate la bază cu diverse modele realizate din fier forjat. Deși pare o clădire construită având în vedere simetria totală, clădirea prezintă în partea stângă, cum privești dinspre stradă, un mic turn cu o cupolă rotundă. Clădirea dispune de trei niveluri, și anume demisolul, parterul și un etaj. Trebuie menționată și „rânduiala” din interior – în partea de sud a locuinței se află, la parter, încăperile pentru oaspeți, în timp ce parterul găzduiește cinci saloane, iar la etaj se află cele trei apartamente rezervate membrilor Acadmeiei Române. Totodată, la subsol și demisol au fost amenajate bucătăria și atenansele. După modelul superbelor case din Franța acelor vremuri, fiecare sală din Casa Assan a fost botezată în funcție de felul în care era amenajată. Astfel, aici întâlnim Sala de Șah, Salonul Oglinzilor și Candelabrelor, unde toți pereții sunt acoperiți în oglinzi cu rame de bronz, iar deasupra strălucesc candelabrele atârnate de bolta încăperii, Sala Consiliu, din al cărei nume este lesne de înțeles ce fel de activități găzduia, Sala Edison, unde era păstrată o lampă-bec Edison, precum și un superb candelabru. Nu în ultimul rând, există și Sala Zodiac, decorată cu un vitraliu de mari dimensiuni prin care trece lumina soarelui și care reflectă semnele zodiacului. Ușa principală a casei este una metalică, extrem de grea, cu decorații și cu geamuri groase, care dă spre holul cel mare, care este luminat de un vitraliu ce se desfășoară asemenea unei cozi de păun. Peste tot prin casă, în holurile mai mari sau mai mici, se află oglinzi superbe, statuete de bronz așezate atent fie pe etajere de lemn, fie pe suporturi din marmură. De asemenea, pereții sălilor amenajate sunt decorați ici-colo cu picturi în ulei semnate de artiști din acele vremuri. Din fericire, mare parte din mobilierul luxos, de epocă, a reușit să fie conservat și poate fi văzut îndeaproape – mobilier din lemn masiv, unele tapisate în pretențioasa piele de Alcnantara, oglinzi impunătoare, candelabre și picturi te duc cu gândul la începutul secolului. Mai mult, au fost păstrate și ușile glisante în perete, prezente aici încă de la inaugurare. Dacă parcurgi holul principal și te îndrepți fix în capăt veți descoperi spre una dintre atracțiile acestei locuințe – sera cu vitralii, care dovedea clar apartenența familiei Assan la „lumea bună”, deoarece puține erau familiile ce își permitau așa ceva. Intrarea din spate, considerată de multe persoane mai frumoasă decât cea principală, are un aer aparte de eleganță, dat de cele două scări în curbă, mărginite cu balustrade împletite din fier forjat, dar și cu o fântână mică dedesubt.
Această scară dublă face legătura cu parcul și cu grădina de vară unde funcționează, în lunile calde, un restaurant cu terasă. Deși la origini o familie săracă, Assanii și-au obținut renumele și averea cu ajutorul lui George Assan, „căpătâiul” familiei, cunoscut drept unul dintre cei mai mari afaceriști și înteprinzători din istoria Bucureștiului. Venit în Capitală, acesta și-a început activitatea în negoț și în cele din urmă și-a deschis în 1849 alături de Ioan Martinovici o băcănie ce se deosebea de majoritatea celorlalte din oraș prin faptul că aici se găseau doar bunuri de lux venite din străinătate. Afacerea a dat roade, banii au venit din ce în ce mai mulți, astfel că George Assan și-a extins afacerile în anul 1853, când a ridicat pe malul lacului Colentina Moara lui Assan. De numele său se leagă și un siloz ridicat în 1907 care putea adăposti cantitatea impresionantă de 700 de vagoane de grâu. Având impresionanta înălțime de 41 de metri, silozul era printre cele mai înalte clădiri din întreaga Capitală. Mai mult, Bazil a ridicat și prima fabrică de uleiuri comestibile din porumb din țară, inspirându-se din industria SUA. Din punct de vedere al aventurilor, Bazil Assan a dus o viață plină de recorduri și premiere. Printre acestea se numără și faptul că Bazil a fost primul român ce a făcut înconjurul lumii. Isprava s-a petrecut timp de 5 luni, între decembrie 1897 și primăvara lui 1898. Mai mult, acesta a făcut înconjurul lumii într-un balon cu aer cald, pe ruta Istanbul, Cairo, Ceylon, Beijing, Tokyo, SUA și Oceanul Pacific. De asemenea, Bazil Assan a fost proprietarul primului automobil de circulație din România, un Panhard cu motor de 15 cai putere, fabricat în Belgia. Firește, acesta a fost mândrul posesor al numărului de înmatriculare 1 – B.
***
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/12/assen-olanda.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri