Castelul Stubenberg din orașul Săcuieni, județul Bihor, este unul dintre cele mai frumoase din Transilvania. De-a lungul anilor, edificiul a avut diverse întrebuinţări, apoi abandonat, fără a se șine cont că ar fi putut aduce bani frumoşi la venitul local. Fortificaţie medievală, ciupercărie, bază de agrement, herghelie, şcoală şi orfelinat - acestea au fost de-a lungul secolelor întrebuinţările Castelului Stubenberg. În perioada comunistă, dar şi după Revoluţie, a fost la un pas de a deveni o ruină. Castelul a fost emblema puterii puteri austriece de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Castelul Stubenberg a fost construit în anul 1460 la ordinul lui Matei Corvin, pe ruinele unei mai vechi construcţii medievale.
Palatul, în felul în care se poate vedea azi, încă este de cea mai pură extracţie a barocului european provincial. Cu tot ce înseamnă monumentalitate, somptuozitate, o grijă infinită pentru detalii. Feroneria în mod special este cu totul impresionantă. Iniţial, în secolul al XV-lea, domeniul castelului aparţinea familiei Zolyomi, care a primit propritatea de la regele Szigismund. Stăpânii domeniului devin mai târziu austriecii din familia Dietrichstein, consilier imperial, a cărui fiu J. Dietrichstein Junior, a înălțat în stil baroc biserica romano-catolică și aripa sudică a acestui castel, între anii 1750-1760. Deasupra intrării principale a bisericii, şi astăzi se vede încă blazonul familiei Dietrichstei. Aceştia au adus strălucire proprietăţii, strălucire care ușor-ușor în timp s-a stins.Din anul 1830 domeniul intră în posesia grofilor Stubenberg, care dezvoltă în continuare viața economică a localității. În acele vremuri, castelul a găzdiut birourile ofiţerilor şi a instanţei de judecători. Arhitectul vienez Victor Siedec s-a folosit într-un mod uimitor de oblicitatea dealului: fațada principală a castelului are un singur nivel, nu are etaj, dar privind de pe șoseaua principală, aceasta pare cu etaj. Aripile castelului sunt în forma literei L. În mijlocul fațadei principale a aripii de vest, se află un hol deschis: cele două părți ale porticului sunt decorate cu câte o coloană ionică. În fața rezalitului central, ornat cu două coloane dorice și pilaștri, s-a construit un portic deschis, cu patru coloane dorice, pe mijlocul fațadei acestuia aflându-se un timpanon, iar colțurile sale fiind închise de un ornament asemenea brâului median. Balustrada din partea stângă a fost distrusă. Geamurile fațadei principale sunt cu închidere dreaptă, cu coronament drept și o zonă de coronament colorat. Clădirea are un singur nivel, în partea dinspre curte are un coridor boltit. Aripa nord-estică are unsprezece axe.
Deasupra rezalitului central aflat pe fațada principală se află un acoperiș în cupolă. În fața acestuia s-a construit un mic portic, a cărui ușă cu închidere dreaptă este din fier forjat. Deasupra acesteia se află blazonul familiei Stubenberg. Porticul este flancat de câte o coloană cu capitel ionic. Ferestrele sunt cu închidere dreaptă. În dreapta intrării principale se vede ceea ce a mai rămas din grădina de iarnă de odinioară. Aripa dreaptă se închide în fațadă trapezoidală. Deasupra fațadei din stânga se observă un atic decorat. Fațada secundară din spate este etajată. Rezalitul central al acesteia este împărțit la parter de două geamuri, iar la etaj este accentuat de un geam mare, cu închidere semicirculară, cu coronament. La etaj, marginile rezalitului sunt accentuate de șiruri de tencuială. Pe cele două părți ale rezalitului central, partea de parter conține câte cinci axe, iar etajul câte patru axe. Toate ferestrele sunt cu închidere dreaptă. La etaj se observă ornamente de tencuială. Coronamentele aflate între acestea sunt înlocuite cu decorații de stucătură. În fața clădirii se află un parc dendrologic sălbatic, în care se mai pot vedea rămășițele unei fântâni decorate cu un vultur. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, familia contelui s-a refugiat în vest, domeniile lor fiind naționalizate. Din anul 1948 până în anul 1952, castelul s-a folosit ca gimnaziu, apoi ca liceu mixt. Din 1962 în castel se țineau deja studii superioare, apoi din 1989 a revenit învățământul liceal cu predare în limba maghiară și cu ajutorul unor donații din străinătate s-a îmbunătățit echipamentul liceului, tot atunci a devenit Școala Gimnazială „Petőfi Sándor” (apoi Liceul teoretic „Petőfi Sándor”). În perioada interbelică, castelul a intrat în proprietatea statului. Agricultura se practica în continuare, alături de funcționarea mai multor ateliere: o cărămidărie, o fabrică de oțet, o legătorie de cărți și o fabrică de alcool. În anul 2010 castelul a fost concesionat pentru 49 de ani unei Fundaţii Sfântul Francisc, care vrea să îl renoveze și să îi dea destinația de cămin pentru copii din familii defavorizate. Pentru restaurarea clădirii, Primăria ar fi avut nevoie de aproximativ 10 milioane de euro, bani pe care nu a reuşit să îi obţină, chiar dacă a accesat fonduri europene.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/08/ardooie-belgia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri