Catedrala Sfântul Nicolae din municipiul Oradea este un monument istoric și de arhitectură din secolul al XIX-lea și catedrala Episcopiei Greco-Catolice de Oradea Mare. Edificiul are statut de monumnet istoric și este situat pe Strada Iuliu Maniu, la nr.1 (fostă – Piața Sfântul Laszlo). Construcția bisericii a început în anul 1800, când episcopul greco-catolic Ignațiu Darabant demolează mica biserică greco-catolică, și începe construcția unei catedrale. Clădirea are planul în formă de cruce, tavan boltit și o cupolă centrală pictată cu scene biblice. Acoperișul baroc al turnului a fost terminat în 1803, și a căzut pradă la două incendii (anii 1836 și 1907). Actuala formă a turnului a fost concepută de Giovanni Quai și a fost executată între anii 1910 – 1912. Din punct de vedere arhitectonic, construcția Catedralei se circumscrie stilului baroc târziu.
Fațadele prezintă trăsături clasicizante, cu ferestre monumentale, în firide cu laturi concave, tipice barocului târziu, acestora adăugându-se arcul bizantin. Planul Catedralei are formă de cruce, cu absida altarului arcuită, iar la vest se înalță turnul cu secțiunea pătrată. Naosul are spre vest un nartex deschis dedicat corului. În interior, Catedrala etalează bolți semicilindrice în leagăn transversale, iar careul corului are o boltă admirabil decorată. Altarul ridicat spre răsărit este despărțit de naos prin iconostasul baroc, de o rară frumusețe. Acesta se sprijină pe opt stâlpi corintici. În crucea Catedralei, sus pe boltă, se deschide o cupolă ornată cu o frescă reprezentând „Sfânta Treime”. Pe Cerimea Catedralei mai pot fi admirate frescele „Hristos între copii” și „Cuvântarea Mântuitorului de pe munte”, iar deasupra corului „Arhiereul Mihai Pavel între enoriașii săi”. Culorile sunt intense, predominând roșul, albastru puternic la vestimentație și albastrul azuriu când este vorba de spaţiul celest, ceea ce creează impresia unei desprinderi spațiale ample. Cerul este acoperit cu nori într-o lumină aurie. Predomină influențele baroce târzii, dar nu lipsesc nici cele clasicizante.
Prin redactarea iconografică și preferințele stilistice, pictura murală se circumscrie modalităților apusene catolice de reprezentare a temelor religioase. O ușă din latura de nord indică locul de intrare în cripta Catedralei. Aici, sub lespezi ce-și poartă de veacuri inscripțiile amintitoare îşi dorm binecuvântatul somn de veci arhierei și clerici glorioși ai Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolice. În anul 1948, odată cu interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, lăcașul și-a pierdut statutul de catedrală episcopală și a fost repartizat în folosința Bisericii Ortodoxe Române, ca biserică parohială. Lăcașul de cult a fost restituit Episcopiei de Oradea Mare în noiembrie 2005, după îndelungate procese, tratative și tergiversări. Prima liturghie greco-catolică a avut loc, după 57 de ani de întrerupere, la 20 noiembrie 2006, cu participarea a peste 100 de episcopi, preoți și diaconi. În anul 2019 a fost montată în fața catedralei o statuie a lui Demetriu Radu, episcop al Eparthiei de Oradea Mare, în perioada 1903 – 1920. În anul 2020 au fost făcute ample lucrări de reparații în interiorul catedralei.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2014/08/ardooie-belgia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri