Cazinoul din municipiul Miercurea Ciuc, denumire alternativă Vigado, este o veche clădire, avînd statut de monumnet istoric, construită în anul 1904, ce este situată pe Strada Petőfi Sándor, la nr. 38, pe colț cu Strada Kőrösi Csoma Sándor. La inaugurare clădirea avea restaurante, camere de oaspeţi, scenă, vestiare şi săli de jocuri. Astăzi este o clădire multifuncţională (P+1E) care necesită reabilitare generală. Proprietarul clădirii este Consiliul Local al Municipiului Miercurea-Ciuc. Edificiul are o suprafață utilă de 893 metri pătrați și un teren afernt de 843 metri pătrați și beneficiază de reţea electrică, apă, gaze și canalizare. Începând de la sfârşitul secolului al XIX-lea teatrul a căpătat o importanţă naţională, astfel până la izbucnirea primului război mondial în toată Ungaria, inclusiv Transilvania, deci și Miercurea Ciuc, au fost construite numeroase clădiri destinate teatrelor, respectiv cazinouri. Ziarul Csikszereda, numărul din 22 noiembrie 1903 anunța intenția comitatului de a construi un edificiu pentru scopuri culturale şi sociale, de care publicul oraşului a simţit o nevoie permanentă deja de mult timp.
Conform comunicării, Casinoul urma să fie construit pe cheltuielile comitatului funcţionând ca și casă de raport, la etajul căreia se vor afla săli pentru sărbători şi serate, iar la parter o cafenea elegantă şi alte facilităţi. Sarcina construirii clădirii a revenit antreprenorului Károly Koch din Budapesta, care a acceptat execuţia pentru suma de 136888 coroane şi 15 filleri. După licitaţia de la primăvara anului 1904, la data de 9 iunie Direcţia Proprietăţilor Private din Ciuc deja lua decizii asupra încălzirii şi iluminatului Casinoului, aflat deja în construcţie, şi în acest sens a adoptat cu entuziasm unanim soluţia lui Róbert Szász, proiectantul clădirii, bazată pe studii profesionale aprofundate, respectiv incredibil de practică, conform căruia clădirea ar trebui prevăzută cu un sistem de încălzire centrală cu aburi, respectiv cu iluminat electric – în cazul în care în timp oportun se va reuşi introducerea iluminatului electric şi la Miercurea Ciuc. La data de 31 august 1904, comitetul responsabil pentru construirea Casinoului a organizat o licitaţie pentru mobilarea noii clădiri. Dintre mai mulţi concurenţi, comitetul l-a încredinţat pe Artur Bartha, desenator, meşter tapiţer şi decorator, cu mobilarea clădirii pentru suma de 24000 coroane. După licitaţia din august presa a relatat la începutul lunii decembrie închirierea Casinoul de către Comitatul Ciuc lui Gyula Egyed, chelnerul şef al companiei de cuşete şi vagoane restaurant al căilor ferate internaţionale pentru suma de 6.000 coroane pe an. Deschiderea Casinoului s-a desfăţurat în linişte, fără ceremonii speciale, în seara de 31 decembrie 1904. Datorită grăbirii construcției au apărut câteva probleme dar care în timp s-au rezovat. După primul război mondial interesul publicului către viaţa culturală din Casinou s-a atenuat, în clădire fiind amenajat un cinematograf. În clădirea cunoscută astăzi ca și vechiul cinematograf la ora actuală funcţionează birouri. În timp faţadele Casinoului nu au fost scutite de intervenţii, transformări şi deteriorări ulterioare. Faţada către Şcoala Generală Petőfi Sándor a clădirii are opt axe de deschideri, ferestrele situate în panourile adâncite au închidere dreaptă. Sub fiecare fereastră de la parter se află un solbanc îngust, iar deasupra deschiderilor, pe cele două laturi, se pot observa nişte câmpuri de dimensiuni mici, în care apar reliefurile în stucatură a câte unei flori. Decoraţia ferestrelor de la etaj este mult mai bogată: suprafeţele deasupra deschiderilor sunt umplute aproape complet de ornamente florale secessioniste aranjate în cadre rectangulare, ale căror tulpine ondulante se întorc una către alta. Faţada (principală) are pe lăţime şaptesprezece axe, însă din cauza diferitelor decoraţiuni, aceasta se poate împărţi în trei: pornind dinspre sud, primele cinci axe formează prima, următoarele şapte axe cea de-a doua, iar restul de cinci axe cea de-a treia unitate. Diferenţa dintre aceste unităţi este accentuată şi de faptul, că diversele secţiuni ale faţadei principale au fost zugrăvite recent în culori diferite. În pofida diferenţelor, toate ferestrele celor trei unităţi au închidere dreptunghiulară. Deschiderile de la parter ale primelor cinci axe (şi decoraţiunile florale deasupra acestora) repetă soluţia de la parterul faţadei către şcoală, însă suprafeţele deasupra ferestrelor de la etaj sunt goale.
Această lipsă este suplimentată de două compoziţii în stucatură, plasate pe porţiunile dintre cea de-a doua şi cea de-a treia, respectiv cea de-a treia şi cea de-a patra axă: prima compoziţie reprezintă un buchet de flori care răsare dintr-o petală, încadrat de vrejuri, iar cealaltă o floare şi un fruct de mac stilizaţi – crescând de asemenea dintr-o petală – printre frunze înalte, dinţate. Unitatea centrală a faţadei principale (următoarele şapte axe), este identică cu faţada dinspre şcoală, diferenţa este dată de o intervenţie ulterioară, în urma căreia în locul primei axe s-a deschis o nouă intrare, respectiv deasupra acesteia s-a tăiat o fereastră de dimensiuni mai mari, nepotrivită acestei faţade. Urmele unor intervenţii ulterioare se pot descoperi şi pe cea de-a treia unitate (următoarele cinci axe) a faţadei principale: deschiderile de la parter în cazul primei şi celei de-a treia axe au fost lărgite, iar în locul ferestrei de la parter a celei de-a doua axe a fost construită o intrare. În această parte a faţadei principale, în câmpurile deasupra ferestrelor de la parter se pot vedea crengi întrecrescute cu un frunziş abundent. La etaj, pe porţiunile dintre prima şi cea de-a doua axă, respectiv dintre cea de-a doua şi a treia, apar aceleaşi stucaturi care decorau prima parte a clădirii, însă aici sunt dispuse în ordine inversă: pe prima porţiune apar floarea şi fructul de mac, iar în cea de-a doua buchetul de flori. În partea superioară a porţiunii de perete dintre axa a patra şi a cincea se vede o mască feminină, cu părul lung, care cântă, cu ajutorul căreia s-a încercat indicarea funcţiei acestei părţi a clădirii. Sub mască este aşezat un medalion cu anul 1904, data la care a fost predat Casinoul. Prima şi cea de-a treia unitate a faţadei către strada Apafi/Petőfi se află în rezalit faţă de planul celor şapte axe principale. Faţada către strada Kőrösi Csoma Sándor poate fi împărţită în două: în primele cinci axe sunt dispuse ferestre cu închidere dreaptă, suprafeţele deasupra deschiderilor de la parter sunt decorate cu aceleaşi crengi întrecrescute şi cu frunziş bogat. În partea superioară a porţiunii dintre prima şi cea de-a doua axă apare din nou masca feminină, însă medalionul de sub aceasta este complet gol. În cealaltă parte a faţadei se deschideau trei ferestre ample cu închideri arcuite, însă care în prezent sunt zidite, astfel doar ancadramentele lor ies din planul peretelui. Odinioară aceste ferestre luminau sala mare a Casinoului. Arhitectul a plasat şi un acoperiş în formă de cupolă deasupra faţadei de colţ, care era decorat cu ghirlande. Despre ornamentica vegetală bogată, asemănătoare unui coronament de frunziş luxuriant, care decora scena sălii mari a Casinoului, respectiv despre motivele care decorau faţadele clădirii putem spune în general, că nu urmăresc secessionul cu caracter maghiar ce înşiruie elementele sale populare, ci evocă lumea secessionului vienez, care operează cu motive de măsţi şi ornamente vegetale sinuoase.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog de mai jos:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2015/01/tableta-cu-stiri-neconventionale-70.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri