Săpânța, în limba maghiară – Szaplonca, este o comună din județul Maramureș,formată numai din satul de reședință cu același nume. Prima atestare documentară a localității este din anul 1373 cu numele Zapancha. La recensământul populației din anul 2011 comuna număra 2903 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002) dintre care: români – 96,14% și restul – necunoscută sau altă etnie.
Componența confesională a comunei maramurețene Săpânța, astăzi s eprezintă aproximativ astfel: ortodocși – 87,42%, adventiști de ziua a șaptea – 7,71% și restul – nedeclarată sau altă religie. Atracțiile turistice ale acestei comune sunt: rezervația naturală “Mlaștina Poiana Brazilor” (3 hectare), vâltorile din Săpânța (construcții de formă conică realizate din bușteni în care apa captată din râu formează un vârtej puternic. Aceste vâltori sunt folosite pentru spălarea cergilor, țolurilor și postavurilor.), Mănăstirea ortodoxă Peri-Săpânța, dar cea mai mare atrcație turistică este Cimitiul vesel din localitate.
Cimitirul vesel din localitatea Sâpânța este opera meșterului Stan Pătraș - 1935. Crucile gravate și colorate de meșterul Stan Pătraș și de ucenicii săi reprezintă în versuri simple, naive, viața celui răposat, atât prin realizările sale, cât și prin obiceiurile rele ale acestuia, aceasta conferindu-i o notă de originalitate deosebită și unicitate în întreaga lume. Crucile sunt viu colorate și redau picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Ineditul acestui cimitir este diferențierea față de cultura populară, care consideră moartea ca un eveniment trist.
S-a făcut ipoteza că Stan Ioan Pătraș s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre care, de la Ovid Densușianu încoace, se știe că socoteau moartea ca un eveniment vesel. Din 1935 datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică. Din anul 2009, cimitirul este obiectivul festivalului anual „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”. Unele cruci sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este plasată o descriere a vieții celui îngropat, iar pe cealaltă — o descriere a motivului morții. Majoritatea crucilor sunt scrise cu greșeli de ortografie și variante arhaice de scriere.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/08/bystrzyka-klodzka-polonia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri