Fabrica de vagoane “Unio” din municipiul Satu Mare, în vremea comunismului a fost o mare întreprindere constuctoare de mașini din această parte de țară, care astăzi este în pragul falimentului. Istoria firmei Unio începe la 19 septembrie 1911, când, pe locul actual al întreprinderii, ia fiinţă ,,Fabrica de Produse de Tâmplărie şi Comerţ de lemne – Societate pe acţiuni Satu Mare". Producţia de bază a acestei unităţi economice era axată în principal pe lucrări de tâmplărie şi comerţ forestier. În timp această fabrică, a cunoscut nu numai o diversificare a activităţii productive, dar şi o metamorfoză a denumirii sale. În anul 1913 are loc o schimbare a titulaturii întreprinderii în ,,Fabrica de Prelucrare a Lemnului şi de Mobilă - Societate pe acţiuni Satu Mare". Profilul întreprinderii era confecţionarea articolelor de mobilă, tâmplărie, cumpărări de păduri şi exploatarea acestora. În timpul primului război mondial, întreprinderea dă faliment, este acaparată de un trust bancar care îi dă denumirea de ,,UNIO", iar din anul 1920 îşi reia activitatea. Pe lângă industria lemnului, unitatea începe să se reprofileze şi spre metalurgie. Din anul 1921, întreprinderea îşi măreşte spaţiile de producţie cu un mic atelier de reparat vagoane după care se schimbă din nou titulatura în ,,UNIO - Fabrica de Vagoane - Societate pe acţiuni Satu Mare". Situaţia se datorează faptului că întreprinderea încheiase un contract cu Căile Ferate Române pentru repararea vagoanelor de cale ferată îngustă. De remarcat şi faptul că pe lângă repararea vagoanelor de marfă, în cadrul întreprinderii, se produc, în continuare, articole din lemn care se vor abandona pe parcurs, rămânând doar acele produse necesare reparării vagoanelor, iar în incinta întreprinderii se construieşte un atelier de forjă şi o turnătorie de fontă. În anul 1923 se construiesc hale pentru montajul vagoanelor, hala de maşini pentru prelucrarea lemnului, se dezvoltă turnătoria, hala de sculărie şi întreţinere, precum şi centrala electrică proprie dotată cu un motor de 650 CP şi cu un generator corespunzător. În baza comenzilor primite din partea C.F.R., fabrica ,,UNIO" se situa, pe atunci, pe locul al treilea între furnizorii căilor ferate din România. În anii care urmează, pe lângă repararea vagoanelor de cale îngustă, se repară şi vagoane de călători şi marfă de linie normală şi se confecţionează articole de comerţ ca: zăvoare, broaşte, găleţi, băi şi altele. În anul 1927 ,,UNIO" începe fabricarea unor tipuri noi de vagoane de marfă şi de persoane cum sunt : vagoanele pe 4 osii, în premieră pe ţară, şi vagoanele tip ,,Pullman" din care se livrează în acel an 20 de bucăţi. În anul 1932, producţia fabricii ,,UNIO" se extinde prin darea în funcţiune a halei de laminare, dotată cu utilaje moderne, unde se produce tablă subţire şi sârmă de aluminiu, cupru şi alamă. De asemenea, producţia fabricii se diversifică prin fabricarea vagoanelor de persoane, a vagoanelor speciale şi a automotoarelor. La acest timp fabrica avea peste 1400 muncitori. La 31 iulie 1937, ,,UNIO - Fabrica de vagoane SA" din Satu Mare îşi încetează activitatea. Utilajele, instalaţiile şi părţi1e demontabile ale construcţiilor industriale sunt valorificate la ,,ASTRA" Arad, la alte întreprinderi din Braşov şi Bucureşti. În anul 1938, un grup de întreprinzători constituie din nou la Satu Mare ,,Uzinele Metal UNION - Societate pe acţiuni Satu Mare". Scopul societăţii era executarea lucrărilor din metal, în special articole fabricate şi semifabricate din tablă de fier (aluminiu, zinc, alamă, aramă, alpaca), prestate la strung, cilindri pentru sobe de baie sistem triplex, cazane pentru fabricile de spirt industrial sau agricol (de coniacuri şi lichioruri din vinuri), căldări pentru vopsitul stofelor şi tăbăcit, precum, şi pentru uzine chimice, articole de bucătărie sau orice produs din oţel, crom sau nichel (tacâmuri, vase şi oale), baloane patentate pentru apa de sifon, pulverizatoare, stropitoare de vii şi livezi, maşini de prăjit cafea, piese presate, lustre, sfeşnice, candelabre, plafoniere lămpi pentru automotoare, biciclete, automobile şi trăsuri, piese presate pentru aparate de radio, condensatoare, transformatoare şi sonerii. În urma odiosului Dictat de la Viena din vara anului 1940, prin care a fost smulsă din trupul României partea de nord-vest a Transilvaniei, oraşul Satu Mare devine un centru militar horthyst. Terenul fostei fabrici ,,UNION" este utilizat în scopuri militare, iar în clădirile rămase se fabrică baraci pentru armată. În anul 1944, când armatele române se îndreptau victorioase spre Satu Mare şi Carei, armatele hitleriste şi horthiste au demontat şi au transportat toate utilajele, iar clădirile au fost minate şi distruse în întregime. Ziua eliberării întregului teritoriu al ţării - 25 Octombrie 1944- a găsit fabrica sub înfăţişarea sumbră a unor mormane de ruine. Cetăţenii oraşului, mulţi dintre ei reîntorşi pe meleagurile natale din refugiu sau de pe front, reînfiinţează prima întreprindere productivă din nord-vestul ţării. Această unitate economică a luat fiinţă la 20 februarie 1945, cu denumirea ,,UNIO" - Cooperativă a muncitorilor pentru fabricarea vagoanelor, articolelor de metal şi lemn Satu Mare. La început, această cooperativă muncitorească a cuprins un număr de 290 muncitori din Satu Mare şi din împrejurimi, care au contribuit cu fonduri proprii atât pentru reconstrucţia întreprinderii, cât şi pentru reluarea procesului de producţie. Printr-o muncă însufleţită, muncitorii, trec la înlăturarea ruinelor, apoi reconstruiesc primele ateliere, se pun în funcţiune un ciocan cu arc pentru forjă, un cubilou, precum şi generatorul de curent electric. În martie 1945, se obţine de la Direcţia generală C.F.R. o comandă pentru repararea a 360 vagoane de marfă, primul lot fiind dat în circulaţie în luna iunie, ceea ce a reprezentat prima victorie a muncii îndârjite pentru refacerea economiei naţionale distrusă de război. În anul 1946 au fost reparate 427 vagoane de marfă şi 13 vagoane de călători, iar în anul 1947, întrucât cererea de reparaţii vagoane scade, se hotărăşte trecerea la fabricarea unor maşini-unelte necesare atât autodotării fabricii, cât şi pentru alte întreprinderi din această parte a ţării. Astfel, în 1947 se fabrică şi se omologhează 10 strunguri ,,UNIO" tip I, apoi se fabrică tipurile II şi III. Se pun în funcţiune maşini de rabotat având cursa de 1500 şi 3000 mm, şepinguri de cursă 400 mm şi maşini de găurit cu coloană, de Ø 10-40 mm. Totodată, se fabrică unelte şi maşini agricole ca: pluguri, prăşitoare, batoze, trioare şi altele. În perioada 1949 - 1950 producţia întreprinderii constă din reparaţii de vagoane de diferite tipuri şi fabricarea unor maşini ca: strunguri, foarfeci-ghilotină, prese de îndoit tablă, foarfeci combinate, calandre. Date fiind noile condiţii create în acea perioadă colectivul de conducere hotărăşte schimbarea obiectivului comercial al firmei în ,,UNIO Întreprindere naţionalizată, fabrica de vagoane şi maşini". Producţia întreprinderii se realizează în continuare prin reparaţii de vagoane, maşini pentru autoutilitare, dar se fabrică şi 80 de batoze de cereale şi 75 de remorci dormitor-atelier pentru agricultură, betoniere, construcţii metalice, vagoane de cale ferată îngustă. Având acest profil de producţie, firma este înlocuită cu : ,,UNIO - Fabrica de vagoane, maşini-unelte şi maşini agricole". Începând din anul 1950 s-a executat prima serie de 1291 vagoneţi de tip minier şi alte 294 tone de diverse alte utilaje miniere. Gama acestor produse se extinde cu: transportoare cu bandă, transportoare cu racleţi, scocuri oscilante, maşini de încărcat minereu şi altele. Răspunzând nevoilor economiei naţionale, întreprinderea realizează şi alte utilaje ca: maşini de uscat legume, cuptoare mobile de pâine, maşini de spălat borcane şi sticle, maşini de curăţat legume, prese cu excentric de 6 şi 50 tone, iar prin calitatea superioară a utilajelor miniere fabricate, în 1954 a început livrarea la export în R. P. Bulgaria a primelor maşini de încărcat minereu.
Activitatea de producţie a întreprinderii din perioada 1956-1960 se caracterizează prin creşterea volumului utilajului minier şi prin executarea unor produse unicate şi de mare importanţă pentru dezvoltarea economiei naţionale. Sunt fabricate diverse utilaje pentru industria alimentară, remorci basculante pentru agricultură, primul pilon de televiziune, construcţii metalice pentru cuptoare de oţel şi utilaje pentru industria metalurgică. Perioada 1961-1965 creează condiţii sporite dezvoltării întreprinderii datorită racordării oraşului Satu Mare la sistemul energetic naţional, a alimentării cu gaz metan şi a aplicării pe scară tot mai largă a tehnologiilor avansate. Se introduce în producţie sudarea semiautomată, forjarea prin matriţare, formarea miezurilor pe bază de silicat de sodiu şi a formelor grele umezite cu bioxid de carbon. Se introduce în producţia curentă elaborarea şi turnarea fontei cu grafit nodular, turnarea în cochilă şi turnarea centrifugală. Se pune în funcţiune primul strung semiautomat de copiat. Se înfiinţează laboratorul metrologic, iar laboratoarele de încercări fizico-chimice sunt dotate cu aparate de defectoscopie Rőntgen şi cu ultrasunete. În 1963 se accentuează diversificarea utilajului minier, asimilindu-se în fabricaţie transportoarele şerpuitoare blindate de 120m lumgime, vagoanele basculante cu descărcare automată de 25 tone, transportoarele fixe de tip curent. Prin tipizarea principalelor elemente constructive şi aplicarea unor tehnologii de fabricaţie avansate transportoarele fixe de tip curent au devenit - alături de utilajele miniere - produse reprezentative ale întreprinderii făcând cunoscută marca uzinei ,,UNIO" atât în ţară, cât şi peste hotare. În perioada anilor 1971-1975 întreprinderea a cunoscut ritmul cel mai înalt de dezvoltare a capacităţilor şi forţelor de producţie. Investiţiile, în valoare de 210 milioane lei, s-au materializat într-o nouă secţie de utilaje tehnologice şi transportoare, în dezvoltarea şi dotarea secţiei de utilaj minier, a secţiilor de turnătorie şi forjă, precum şi a laboratorului uzinal pentru încercări fizice, mecanice şi chimice. Astfel, capacitatea de producţie ajunge la 51800 tone/an utilaje tehnologice şi maşini de ridicat, iar valoarea totală a fondurilor fixe la peste 390 milioane lei. Un rol important, mereu crescând, a revenit activităţii de cercetare şi proiectare, care din 1971 cuprinde un număr important de specialişti, ingineri, subingineri, tehnicieni, în Centrul de Cercetare şi Proiectare pentru Utilaj Minier şi Transport Continuu – CEPROM, care apoi devine o secţie complexă, separată, în cadrul ICSITUMMR Timişoara - filiala Satu Mare. În perioada 1983-1984 întreprinderea a făcut eforturi deosebite pentru a adapta gama de locomotive electrice livrând un lot de 26 locomotive în Bolivia. De rezultatele probelor acestor locomotive a depins în mare măsură pătrunderea produselor noastre pe piaţa sud-americană. După 1990,UNIO s-a orientat cu toate forţele spre piaţa externă, în special piaţa europeană. După o perioadă de adaptare s-a reuşit dezvoltarea unor relaţii de colaborare pe termen lung cu parteneri cu renume mondial. Începând cu anul 2000, după privatizarea întreprinderii, a început un program susţinut de retehnologizare prin implementarea de tehnologii de ultimă oră în secţiile de debitare, prelucrare mecanică, sudură, danturare, tratament termic, protecţia suprafeţelor şi control. S-au creat astfel linii specializate în care se realizează produse destinate mai ales pieţei vest-europene. Cândva mândria județului Satu Mare – UNIO – și-a restrâns activitatea la circa 200 de angajați, iar din luna mai aintrat în insolvență, iar acum se vinde pe bucăți. În aest ritm întreprinderea fanion a județului Satu Mare va dispărea fără urmă.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/12/blog-post_9.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri