Gara Iași este o gară de cale ferată din municipiul Iași care a fost construită în anul 1870 și având statut de monument istoric. Este gara principală a municipiului Iași, fiind în același timp una din cele mai tranzitate din România, după numărul de călători. Primele proiecte de construire a unor căi ferate care să lege Moldova și capitala sa, orașul Iași cu porturile de la Dunăre, cu Muntenia și capitala sa, orașul București și cu țările din Europa Centrală datează de la mijlocul secolului al XIX-lea. La 14 februarie 1842 inginerul Marin din Cernăuți adresează o scrisoare domnitorului Mihail Sturdza prin care cere permisiunea de a înființa o societate anonimă pe acțiuni care să construiască o cale ferată de-a lungul Siretului care să lege târgul Mihăileni, de la frontiera moldo-austriacă și Dunăre. El arăta în scrisoare că Moldova ar avea mari foloase de pe urma căii ferate prin transportul cerealelor și lemnului către porturile dunărene.
Acest proiect nu s-a realizat însă. În anii de după Unirea Principatelor Române (1859) au fost elaborate noi proiecte, care au fost abandonate însă în principal din cauza lipsei mijloacelor financiare. Atunci s-au realizat și primele contacte cu societățile străine de profil. După aducerea pe tronul Principatelor Unite a principelui german Carol de Hohenzolern în 1866, proiectele de construcție au început să prindă contur, fiind dorită o cale ferată care să lege Moldova și Muntenia. La 1 septembrie 1866 a fost inaugurată calea ferată care lega orașele Liov (Lemberg) și Cernăuți (Czernowitz) din Austro Ungaria.
Ea a fost construită și pusă în exploatare de către compania feroviară Lemberg-Czernowitz Eisenbahn. Aceasta obținuse la 15 mai 1867 concesiunea pentru continuarea căii ferate până la Suceava, aflată atunci pe granița dintre Austro-Ungaria și România. A fost planificată realizarea unei legături de la frontiera austriacă prin porturile dunărene Galați și Brăila către București, capitala României. În acest scop, directorul general al Lemberg-Czernowitz-Eisenbahn, Viktor Ofenheim, a primit în anul 1867 un contract preliminar. Prin liniile de cale ferată pe care le administra în Bucovina, Lemberg-Czernowitz-Eisenbahn a contribuit la îmbunătățirea condițiilor logistice din partea de nord a rețelei feroviare a României și i s-a atribuit contractul de construcție pentru traseul de la Suceava la Roman cu o linie de legătură de la Pașcani la Iași.
Având în vedere extinderea rețelei sale, compania Lemberg-Czernowitz-Eisenbahn a fost redenumită în 1868 „K. k. priv. Lemberg-Czernowitz-Jassy-Eisenbahngesellschaft“. La 25 decembrie 1869 a fost deschis traseul feroviar Suceava-Roman. Împreună cu calea ferată Cerăuți Suceava, inaugurată cu o lună și jumătate în urmă, România dispunea acum de o rețea feroviară conectată cu țările din străinătate. Compania austriacă Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn a construit calea ferată Pașcani-Iași pe care a finalizat-o la 20 mai/1 iunie 1870. Gara Iași a fost construită într-o zonă mlăștinoasă de pe șesul Bahluiului, după planurile arhitectului austriac Wachter. Lucrările la clădirea gării au întârziat mult. Pentru a ieși din mlaștină, constructorii au înălțat terasamnetele cu aproximativ doi metri.
Aflat într-o vizită la Iași, principele Carol a inspectat gara la 21 aprilie 1869, fiind întâmpinat de inginerul șef al companiei austriece și de întregul personal. Lipsa de stabilitate a solului a determinat tasarea clădirii, întreaga aripă de sud crăpându-se și rămânând separată de corpul central. Compania Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn a inaugurat oficial Calea ferată Pașcani-Iași la 20 mai/1 iunie 1870, cu acest prilej fiind inaugurată și Gara Iași, care era pe atunci una dintre primele stații de călători din România. Clădirea gării a fost construită în stil venețian-gotic. Fațada sa este inspirată de fațada Palatului Dogilor din Veneția. Clădirea centrală avea o lungime de 133.8 m și 113 camere.
În partea centrală, la etaj, se află o loggie cu cinci ochiuri și coloane de piatră sculptată, având deasupra trei ogive, tot sculptate. Proiectul prevedea ca în ogiva centrală să fie amplasat un ceas cu cadranul transparent. Clădirea a fost văruită în roz-bombon, iar loggia era roșie; Gara Iași se afla în contrast cu zona verde (șesul Bahluiului) în care a fost ridicată, scriitorul Ion Mitican asemănând-o cu "o cetate de foc, ridicată în mijlocul unei delte înverzite". Clădirea gării a adăpostit și sediul firmei constructoare: Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn. În fața Gării a fost amenajată o piață și o stradă care ducea în Piața Unirii. Deoarece abia în anul 1872 s-a inaugurat traseul Roman-Galați-Buzău-Ploiești-București (care fusese concesionat companiei germane Strousberg), se spune că timp de doi ani parlamentarii ieșeni călătoreau la București, prin Viena. Ei călătoreau cu trenul până la Viena, prin Cernăuți, apoi luau vaporul cu aburi spre Giurgiu și își continuau drumul pe calea feartă Giurgiu-București (terminată în octombrie 1869). Această călătorie dura două zile și două nopți și era mai comodă decât călătoria cu poștalionul, care dura cinci zile.
Deoarece Gara Iași era la început o gară terminală, capăt de linie, în anul 1874, un grup de ingineri români, în frunte cu Grigore Heliad, a întemeiat o societate românească și a construit Calea ferată Iași-Ungheni (21,4 km), primul traseu construit de o societate cu capital român. Acest traseu a fost inaugurat la 1 august 1874, când a circulat și primul tren, cu vagoane vopsite tricolor. Calea ferată Iași-Ungheni avea șine cu ecartament lat (1520 mm) și făcea legătura cu calea ferată construită de ruși de la Odesa la Ungheni. Pe această cale ferată s-a derulat exportul de păcură, sare și făină din România către Rusia. Tot pe acest traseu se deplasau ieșenii care mergeau vara să se scalde în râul Prut. A fost construită o clădire pentru Vama Iași (clădirea cunoscută astăzi sub denumirea de Vama Veche), din curtea căreia plecau trenurile către Rusia. După primul război mondial, Gara Iași a intrat într-un proces de modernizare. Au fost construite cele două noi aripi, la sud (1928) și la nord (1930). La 9 decembrie 1934 s-a inaugurat un depou nou, cu remiză de beton armat, uzină electrică proprie, elevator mecanic, instalație de captare, tratare și pompare a apei din Bahlui, rețea de distribuție și un castel de apă. Între anii 1937-1938 s-a construit pasarela care traversa calea ferată și lega strada Gării cu Șoseaua Națională. Cutremurul din anul 1940 a produs avarii serioase clădirii dar acestea au fost remediate în cursul a șase ani.
Clădirea gării vechi a fost modernizată între anii 1950 și 1953. S-au înlocuit grinzile de lemn cu altele din beton, s-a introdus încălzirea centrală, s-a modificat distribuția încăperilor de la parter și etaje. Toată activitatea de mărfuri din Gara Iași a fost redirecționată în iulie 1972 către gara Socola, aici mutându-se în ianuarie 1976 magaziile, stațiile de containere și trancontainere și coletăria. Gara Iași a rămas numai stație de călători. Și cutremurul din 4 martie 1977 a avariat grav clădirea Gării Iași, slăbindu-i structura de rezistență. Balansul turnului cu ceas a determinat dislocarea zidăriei de susținere, existând pericolul ca el să se prăbușească peste holul central. Lucrările de reparații au fost începute la doi ani după seism, dar au stagnat mulți ani din cauza lipsei de fonduri. S-au acoperit două peroane de călători. Turnul cu ceas a fost demolat în câteva săptămâni, loggia fiind restaurată cu migală, detaliu cu detaliu. În anii 1990 s-a realizat un proiect de reabilitare și modernizare a Gării Iași, sub coordonarea arhitectului Nicolae Munteanu. Proiectul urmărea următoarele linii directoare:
- consolidarea structurii de rezistență a clădirii;
- restaurarea aspectului inițial al edificiului;
- redimensionarea spațiilor interioare (holuri, săli de așteptare, bagaje de mână etc.) în funcție de necesitățile de spații etc.
Lucrările de reparații și modernizare au fost reluate în anul 1996, investindu-se zeci de milioane de euro, din care o parte au intrat în buzunarele managerilor. Astăzi gara asigură legături pe următoarele direcții imediate: Ungheni, Tecuci-București, Pașcani, Dorohoi și Hârlău, astăzi municipiul Iași fiind conectat cu aproape toate orașele României.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/09/info-numis-mondo-63.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri